Cum și-a dezvoltat China flota navală pe baza tehnologiei rusești din timpul Războiului Rece

China operează în prezent cea mai mare marină din lume, iar o parte a acestei capacități constă în tehnologie dezvoltată în perioada sovietică. Distrugătoare, submarine și chiar primul portavion chinez au fost modernizate pe baza unor platforme rusești, ceea ce a contribuit la transformarea Chinei într-o putere maritimă în expansiune, capabilă să conteste influența SUA în regiunea Indo-Pacific, relatează Newsweek.

Deși vechile platforme rusești rămân o componentă importantă a flotei chineze, pe măsură ce China își dezvoltă propriile tehnologii, acestea ar putea fi retrase din serviciu în următorii 10-20 de ani, a explicat Alex Luck, un analist australian specializat în Marina Armatei Populare de Eliberare, pentru Newsweek.

Președintele rus Vladimir Putin anunța în urmă cu câțiva ani un parteneriat fără limite între Rusia și China, iar de atunci țările și-au oferit sprijin reciproc, militar și diplomatic, în probleme sensibile precum războiul în curs dintre Rusia și Ucraina și tensiunile din Strâmtoarea Taiwan, coalizându-se împotriva  alianțelor conduse de SUA în Europa și Asia. 

Ca parte a obiectivului declarat de a crea o armată „de clasă mondială” care să rivalizeze și chiar să depășească SUA, China a demarat un amplu program de modernizare navală, în paralel cu proiecte ambițioase de a proiecta și produce nave în plan intern. În prezent, flota Chinei e compusă 370 de nave și submarine, între care trei portavioane și opt distrugătoare de peste 10.000 de tone și 60 de submarine.

Printre echipamentele achiziționate din Rusia se numără patru distrugătoare din clasa Sovremenni, zece submarine din clasa Kilo, precum și primul portavion chinez, CNS Liaoning, fosta navă sovietică Variag.

Expertul amintește că China a achiziționat aceste echipamente  într-un context de deteriorare a relațiilor cu Occidentul - reprimarea protestelor din Piața Tiananmen, în 1989, și Criza din Strâmtoarea Taiwan din 1996, când SUA au trimis două grupuri de atac naval, conduse de portavioane.

„Marina chineză avea nevoie atât de platforme capabile pentru a descuraja în mod credibil SUA și a-și afirma propriile aspirații politice în regiune, cât și de o bază tehnologică mai largă pentru dezvoltările viitoare”, a explicat Luck pentru Newsweek.

Un exemplu emblematic pentru felul în care China a integrat tehnologia de origine rusă cu cea proprie este submarinul diesel-electric de tip 039A: bazat pe un design rusesc al corpului, poate fi considerat un hibrid între ingineria chineză și cea rusă.

Un moment definitoriu pentru capacitatea navală a Chinei a fost achiziția corpului  neterminat al viitorului portavion Liaoning, o platformă de instruire și învățare prin care armata chineză a dobândit expertiză fundamentală în proiectarea, construcția și operarea portavioanelor.

La peste 10 ani de la intrarea în serviciu a portavionului Liaoning, în 2012, Pentagonul a constatat în evaluarea sa din 2025 că China intenționează să ajungă la nouă portavioane până în 2035, având astfel în plan să construiască șase nave suplimentare, număr care ar depăși navele SUA din Pacific.

„Consolidarea militară istorică a Chinei face teritoriul SUA să fie din ce în ce mai vulnerabil. China menține un arsenal mare și în creștere de capabilități nucleare, maritime, de atac convențional cu rază lungă de acțiune, cibernetice și spațiale, capabile să amenințe direct securitatea americanilor”, se arată în raportul Pentagonului.

O flotă navală în expansiune

Pe măsură ce China construiește nave militare mai avansate, proiectate local, este de așteptat ca platformele rusești să fie retrase treptat din serviciu. China a depășit în prezent Rusia în domenii precum electronica navală, senzorii și sistemele de comandă, beneficiind de o baza industrială mai puternică a semiconductorilor.

Cel mai ilustrativ exemplu al tranziției de la echipamentele și tehnologia rusească la expertiza proprie este programul portavioane al Chinei. În ceea ce privește cele mai noi portavioane, Marina Chineză a înlocuit rampele de lansare clasice ale Liaoning cu catapulte electromagnetice capabile să lanseze aeronave mai grele, o caracteristică majoră a CNS Fujian .

În paralel, o nouă generație de aeronave chinezești precum avionul de vânătoare J-35, a intrat în serviciu și se așteaptă să succeadă în cele din urmă modelului J-15, un echivalent chinezesc al avionului Su-33 Flanker de fabricație sovietică, a explicat Luck.

Între timp, pentru a menține viabilitatea operațională a echipamentelor de origine rusească în flota sa în expansiune rapidă, Marina Chineză a modernizat cele patru distrugătoare din clasa Sovremenni. 

Astfel, acestea au fost echipate cu rachete chinezești moderne, senzori îmbunătățiți și sisteme de comandă și control mai performante „Modernizarea completă a acestor nave mai vechi indică dorința Chinei de a nu reduce numărul echipamentelor sale de luptă mai mari și mai capabile”, a scris Luck într-o analiză despre capacitățile Marinei chineze.