China începe construcția celui mai mare baraj hidroelectric din lume. India și Bangladesh, îngrijorate că Beijingul va transforma apa în armă

Într-o mișcare cu profunde implicații geopolitice și ecologice, China a demarat lucrările la ceea ce oficialii de la Beijing numesc „proiectul secolului”: un megabaraj hidroelectric pe fluviul Yarlung Tsangpo, în teritoriul tibetan. Premierul chinez, Li Qiang, a anunțat în weekend, la o ceremonie organizată în regiune, startul oficial al lucrărilor, relansând în același timp entuziasmul piețelor chineze, care au reacționat imediat la promisiunea unui nou colos energetic.

Ambiție uriașă, costuri pe măsură

Cu un buget estimat la 1,2 trilioane de yuani (aproximativ 124 miliarde de lire sterline), proiectul prevede construcția a cinci centrale hidroelectrice în cascadă, care ar urma să producă anual peste 300 de milioane de MWh – de peste trei ori mai mult decât produce deja celebrul Baraj al celor Trei Defileuri, scrie The Guardian.

Informațiile oficiale sunt, însă, limitate. Nu s-a oferit un calendar clar al lucrărilor, iar estimările actuale depășesc semnificativ cifrele vehiculate în 2020, când barajul a fost introdus în al 14-lea plan cincinal al Chinei.

Fluviul care leagă (și dezbină) trei națiuni

Yarlung Tsangpo devine Brahmaputra în India, înainte de a-și continua cursul spre Bangladesh, unde este cunoscut drept Jamuna. Intervențiile masive pe acest curs de apă provoacă tensiuni tot mai mari între China și vecinii săi din sud.

India și Bangladesh se tem că Beijingul ar putea reține sau devia apele fluviului, afectând accesul la apă pentru milioane de oameni. „China poate transforma oricând acest fluviu într-o armă, fie blocând, fie redirecționând cursul apei”, avertiza recent expertul sud-asiatic Neeraj Singh Manhas.

Autoritățile indiene și-au exprimat oficial îngrijorările încă din decembrie anul trecut, iar subiectul a fost discutat inclusiv la nivel de miniștri de externe în cadrul întâlnirilor bilaterale. China, însă, a dat asigurări că nu urmărește o „hegemonie a apei” și promite că va menține canalele de dialog deschise și va coopera în domeniul prevenirii dezastrelor naturale.

Protecția mediului – o promisiune fragilă

Zona aleasă pentru proiect este una deosebit de instabilă din punct de vedere geologic – cu alunecări de teren frecvente și risc seismic ridicat. În plus, regiunea găzduiește ecosisteme sensibile și specii rare de faună, fapt ce a atras critici dure din partea organizațiilor de mediu.

Premierul Li Qiang a declarat că „se va acorda o atenție specială protejării mediului pentru a preveni daunele ecologice”. Declarațiile oficiale nu au liniștit însă activiștii care acuză opacitatea autorităților și lipsa evaluărilor de impact publice.

Tibetenii, excluși din ecuație

De asemenea, grupuri tibetane – atât din exil, cât și din teritoriu – au atras atenția că proiectul va afecta locuri sacre aflate de-a lungul fluviului, iar relocările de populație nu sunt excluse. Astfel de proiecte anterioare, precum cel de pe râul Yangtze, au dus la strămutarea a sute de mii de persoane și au stârnit proteste rare în regiunea controlată strict de Beijing.

În 2023, sute de tibetani au fost arestați pentru că s-au opus construcției barajului Kamtok. Ei acuzau că proiectul amenință să înghită sate întregi și mănăstiri budiste vechi de secole.

Energie curată sau putere politică?

China, cel mai mare emițător de carbon la nivel global, s-a angajat într-un program agresiv de extindere a energiei regenerabile, iar hidroelectrica joacă un rol central în acest efort. Totuși, în spatele promisiunilor legate de „energie curată” se profilează și o altă realitate: un instrument strategic prin care Beijingul își consolidează influența în regiune și controlează resursele vitale ale vecinilor.

Megabarajul de pe Yarlung Tsangpo este, așadar, mai mult decât un proiect energetic. Este o demonstrație de forță într-o zonă geopolitică fragilă, în care frontierele nu sunt doar trasate pe hartă, ci și prin albia râurilor de munte. Iar cine controlează apa, controlează și viitorul.