Visul angajatorilor devine realitate:„naşterea“ super-angajatului

O nouă clasă socială se află în plină formare, cea a super-muncitorilor, conform unei cercetări realizate în cadrul Universităţii Oxford. Studiul s-a bazat pe observarea angajatului educat, cu un salariu bun, începând cu anii '60 şi până în 2005. Concluziile ar putea să-i pună pe mulţi pe gânduri.

Super-angajaţii, aşa cum au fost numiţi cei al căror profil presupune să aibă studii superioare şi un loc de muncă bine plătit, ajung să găsească, aproape fără să realizeze, mai multe satisfacţii la muncă decât alături de prieteni sau familie.
Conform observaţiilor făcute de echipa formată din economişti, modul de a gândi al angajatului de top, din urmă cu 40 sau 50 de ani, s-a schimbat considerabil, la fel şi numărul de ore lucrate de angajaţii cu studii superioare cu poziţii bune pe scara ierarhică.

Pe măsură ce persoanele cu studii superioare s-au îndepărtat tot mai mult de joburile fizice, munca a devenit din ce în ce mai satisfăcătoare pe plan emoţional şi mai stimulantă din punct de vedere intelectual. Drept urmare, oamenii au ajuns să nu mai simtă nevoia de mai mult timp liber pentru ei şi familie, relevă studiul. 

În timp ce cu patru, cinci decenii în urmă timpul liber era un simbol de putere socială, ambiţioşii zilelor noastre au ajuns să aibă o percepţie total diferită de cea a înaintaşilor. Concediul nu mai este văzut azi drept o recompensă sau un bonus, eventual o pauză binemeritată pentru efortul profesional depus, ci o dovadă de indolenţă specifică, mai degrabă, celor care nu reuşesc să-şi găsească un loc de muncă.

Angajaţii cu educaţie superioară lucrau mult mai puţine ore pentru salariul primit, lucru care a caracterizat clasa angajaţilor de top până la sfârşitul secolului 19. Dar la începutul secolului 21, angajaţii educaţi au ajuns să stea la serviciu mai mult decât angajaţii cu studii medii, se arată în cercetarea Universităţii Oxford.  În mod tradiţional, oamenii din clasa de jos, săracii, erau cei care munceau cele mai multe ore, numai că felul în care a evoluat societatea a răsturnat cu susul în jos această ordine.

În secolul 19 puteai spune cât de sărac este cineva, în funcţie de cât de multe ore petrecea la muncă, a explicat Hans-Joachim Voth, coordonatorul studiului.

Astfel, un alt studiu, realizat de Universitatea din Zurich, a relevat că la 1800 englezul din clasa de mijloc lucra 64 de ore pe săptămână. În schimb, bogaţii munceau mult mai puţine ore, dar îşi dedicau timpul liber unor activităţi „nobile“, precum actele de caritate, artă sau proiecte ştiinţifice. Astăzi, chiar dacă programul de lucru s-a diminuat semnificativ pentru toate clasele sociale, angajaţii cu studii superioare, din clasele considerate bogate, au ajuns să lucreze adesea mult mai multe ore decât angajaţii din clasa de mijloc sau decât cei săraci, cu studii medii sau primare. 

Cercetătorul Arlie Russell-Hochschild, profesor la Universitatea din California, a sugerat pentru „The Telegraph“ că pe măsură ce munca a devenit din ce în ce mai provocatoare intelectual, oamenii au început să găsească la muncă mai multe satisfacţii decât acasă. În acelaşi timp, salariul mai mare face munca să pară de departe mult mai profitabilă decât timpul petrecut în concediu, departe de serviciu.

Această tendinţă se poate observa mult mai clar în cazul femeilor cu studii superioare, urmare a faptului că tot mai multe renunţă la îndatoririle domestice în favoarea unui job cât mai bine plătit şi mai încărcat de responabilităţi. „Femeile educate se îndepărtează tot mai mult, deceniu după deceniu, de statutul de casnică şi de munca industrializată în care au fost blocate pe vremuri“, se arată în studiul publicat în revista Sociology Working Papers editată de Universitatea Oxford.