Tutunul, între reglementare și libertate de alegere: de ce nu funcționează politicile actuale și ce soluții propun experții

Fumatul rămâne una dintre cele mai persistente probleme de sănătate publică la nivel global. Aproximativ 1,3 miliarde de oameni continuă să fumeze, deși sunt conștienți de riscurile asociate. Iar în fiecare an, doar în Uniunea Europeană, tutunul ucide peste 700.000 de persoane – un impact comparabil cu cel al pandemiei de COVID-19.

De ce, totuși, strategiile actuale nu reușesc să schimbe fundamental acest comportament? Ce poate face, în mod real, o politică eficientă de control al tutunului, o legislație antitutun, fără a deveni opresivă?

Aceste întrebări au fost în centrul unui webinar internațional organizat recent de SCOHRE, care a reunit experți, cercetători și susținători ai reducerii riscurilor din întreaga Europă.

Ținta ambițioasă vs. realitatea complexă

UE își propune ca, până în 2040, mai puțin de 5% dintre adulți să mai consume produse din tutun. Însă, potrivit lui Clive Bates, director al Counterfactual, acest obiectiv riscă să rămână doar pe hârtie dacă nu sunt reanalizate metodele actuale. „Consumul de nicotină nu dispare doar pentru că este interzis”, a avertizat el.

În schimb, spune Bates, politicile trebuie să țină cont de motivele pentru care oamenii fumează și de alternativele reale pe care le au la dispoziție.

Dilema reglementării: între știință și ideologie

Profesorul Andrzej Fal, președintele Societății Poloneze de Sănătate Publică și directorul Institutului de Științe Medicale, a subliniat că noile directive europene trebuie să depășească ideile rigide și să integreze o clasificare clară a produselor în funcție de gradul lor de risc. „Riscuri mai mici, taxe mai mici” ar putea deveni un principiu sănătos, atât din punct de vedere economic, cât și sanitar.

În plus, susține că statele membre ar trebui obligate să investească în cercetări independente care să stabilească, cu dovezi clare, ce produse pot ajuta efectiv la combaterea dependenței.

Interdicții vs. tranziție controlată

Damian Sweeney, de la New Nicotine Alliance Ireland, a atras atenția asupra unui alt risc: politicile restrictive ar putea descuraja tocmai tranziția către produse mai puțin nocive. „Arderea este problema, nu nicotina în sine”, spune el.

Iar dacă fumătorii nu au acces la alternative reglementate și mai sigure, piața neagră își va face simțită prezența și mai puternic.

Politici bazate pe dovezi vs. dovezi ajustate politic

Dr. Karl Erik Lund, cercetător principal la Institutul de Sănătate Publică din Norvegia, a adus în discuție o temă sensibilă: lipsa de transparență a deciziilor. Potrivit lui, cercetarea este adesea folosită nu pentru a construi politici, ci pentru a justifica deciziile deja luate: „Există convingerea că oamenii nu sunt suficient de informați, dar adesea nu li se oferă nici ocazia să aleagă în cunoștință de cauză”.

Ce urmează

Reformarea directivelor europene privind tutunul nu este doar un exercițiu de birocratizare, ci o provocare majoră ce implică decizii cu impact direct asupra sănătății publice, libertății individuale și fundamentelor științifice ale politicilor. După cum a remarcat Clive Bates, „politica în domeniul nicotinei este arta compromisului” – iar acest compromis nu e nici simplu, nici lipsit de consecințe.

Profesorul Andrzej Fal a întărit ideea că, pentru a face pași reali spre reducerea fumatului, statele europene trebuie să se inspire din modelele de succes ale țărilor nordice. El a comentat observația dr. Karl Erik Lund potrivit căreia doar 30% dintre fumători sunt cu adevărat pregătiți să renunțe, subliniind nevoia unor politici adaptate realităților, care să combine accizele cu alte strategii eficiente.

Fără transparență, fără implicarea directă a consumatorilor și fără voința de a construi politici pe dovezi reale, visul unei Europe fără fum riscă să rămână exact asta: un vis frumos, dar imposibil de atins.