Pericolul singurătăţii: efectele devastatoare pe care le are asupra creierului şi a organismului uman

Spre sfârşitul anilor ’50, Frieda Fromm-Reichmann scria un eseu care făcea referire la unul dintre subiectele aproape ignorate de psihanaliştii din acele timpuri. Freud însuşi îl menţionase doar în treacăt. Nu era sigură, scria ea, ce anume o făcea să se lupte cu problema singurătăţii.

Fromm-Reichmann a devenit mai târziu terapeuta care a vindecat o tânără pacientă, Joanne Greenberg. Mai târziu, Greenberg a părăsit spitalul, a urmat cursurile unei facultăţi, a devenit scriitoare şi a publicat un roman autobiografic devenit celebru: „I Never Promised You a Rose Garden“.

Fromm-Reichmann era unul dintre psihanaliştii care considerau că niciun pacient nu este imposibil de tratat şi de vindecat. Intuia că singurătatea este problema de la care pornesc aproape toate afecţiunile psihice şi considera că o persoană singură oferă cea mai  îngrozitoare privelişte din lume.

Eseul ei, „Despre singurătate“, este considerat a fi una dintre pietrele de temelie ale cercetării din acest domeniu. Între timp, cercetătorii au confirmat faptul că singurătatea este, într-adevăr, atât de monstruoasă pe cât o descria Fromm-Reichmann şi a fost asociată cu o serie de afecţiuni.

Definiţia singurătăţii nu s-a schimbat mult de când a fost elaborată de Fromm-Reichmann. „Adevărata singurătate“, aşa cum o numea, nu este solitudinea fericită a artistului sau izolarea temporară, provocată de un guturai, nici măcar insatisfacţia resimţită într-un anumit moment, ci este izolarea cronică.

Astăzi, cercetătorii acceptă explicaţiile ei şi adaugă că singurătatea trebuie privită ca o experienţă subiectivă, nu ca o afecţiune externă, obiectivă. „Singurătatea nu înseamnă a fi singur, dar nici a fi în compania celorlalţi nu garantează protecţia faţă de sentimentele de izolare“, scrie John Cacioppo, psiholog.

În prezent, singurătatea este considerată a fi o afecţiune a omului modern. Variază în funcţie de vârstă şi îi ameninţă mai ales pe cei vârstnici, dar nici adulţii nu sunt feriţi. Persoanele izolate sunt şi cele sărace, oprimate, diferite. Sondajele confirmă că oamenii care se simt discriminaţi sunt mai predispuşi la izolare, iar femeile tind să sufere de singurătate mai mult decât bărbaţii. De asemenea, persoanele fără un loc de muncă se izolează de restul lumii.

Cei care suferă de singurătate se simt adesea respinşi, iar asta este partea cea mai greu de suportat. Există, de asemenea, momente în viaţă în care tindem să ne însingurăm. Unul dintre ele este imediat după terminarea facultăţii, când trebuie să ne facem noi prieteni.

Atenţia pe care ceilalţi ne-o acordă este însă importantă încă din copilărie. Copiii lipsiţi de dragoste din partea părinţilor tind să se izoleze ulterior, iar singurătatea îi face irascibili, furioşi, pesimişti, timizi şi sensibili în faţa criticilor. Recent, a devenit clar că unele dintre aceste probleme reflectă modul în care creierul nostru se formează încă din primele momente.

Un experiment desfăşurat în România, scrie site-ul „The New Republic“, arată că abandonarea a zecii de mii de orfani, în timpul regimului dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu,  le-a provocat copiilor dificultăţi emoţionale. În cazul orfanilor, amigdala şi cortexul prefrontal care sunt implicate în memorie, procesarea emoţiilor, luarea deciziilor şi interacţiunea socială nu comunicau.

James Heckman, un laureat al Premiului Nobel de la Universitatea din Chicago, susţine că rata crescută a infracţiunilor, nivelul scăzut de educaţie, obezitatea sau bolile cardiace au ceva în comun, fiind simptome ale aceleiaşi afecţiuni: eşecul înregistrat de familii în a-şi creşte copiii. Heckman crede că problemele emoţionale au consecinţe asupra organismului.

Pe de altă parte, se pare că terapia dă roade. O persoană izolată care este învăţată să le răspundă celorlalţi fără teamă se va simţi mai bine în timp, fiind mai puţin stresată şi îmbolnăvindu-se mai rar. Un animal de companie, de asemenea, ajută. Chiar şi un gest simplu, precum înscrierea la un curs poate schimba viaţa celor care suferă de singurătate.