O nouă teorie: care ar fi cauza pentru care ne îngrășăm? Exemplul cel mai elocvent

Ce determină obezitatea: dietele bogate în grăsimi sau cele în carbohidrați? Totul pare să fie vină, iar fructoza este cheia. Un nou studiu condus de cercetătorul Richard Johnson, unifică o serie de ipoteze din spatele cauzei alimentare a obezității, care păreau incompatibile până acum, potrivit cuanschutz.edu.

O lucrare publicată pe 17 octombrie în revista de cercetare Obesity sugerează că diversele teorii din spatele cauzelor obezității nu sunt incompatibile între ele și că toate pot fi reunite în jurul unui singur motor adevărat: fructoza.

„Fructoza este cea care declanșează metabolismul nostru să treacă în modul de putere redusă și să ne pierdem controlul apetitului, dar alimentele grase devin principala sursă de calorii care determină creșterea în greutate", spune dr. Richard Johnson, cercetător  University of Colorado Anschutz Medical Campus.

Dietele occidentale bogate în grăsimi și zahăr pot sta la baza cauzei obezități, recunosc experții în nutriție, stârnind dezbateri cu privire la principalul vinovat: excesul de calorii,  carbohidrații sau grăsimile? A;a s-a ajuns ca unele grupuri să recomande reducerea zahărului, altele, reducerea aportului de carbohidrați,  iar alte sugestii să indice reducerea alimentelor bogate în grăsimi.

Aceste teorii nu sunt incompatibile între ele potrivit lucrării publicate săptămâna trecută.

Doctorului Richard Johnson și colegii săi consideră că principala problemă a obezității este fructoza, prezentă în zahărul de masă și alte alimente.

Fructoza poate fi produsă în organism din carbohidrați (în special glucoză). Când fructoza este metabolizată, scade energia activă din organism (cunoscută sub numele de ATP, sau adenozin trifosfat), ceea ce provoacă foamea și ne determină să consumăm mai multe alimente.

„Ipoteza supraviețuirii fructozei"

„Ipoteza supraviețuirii fructozei", cum o numește Johnson, reunește majoritatea ipotezelor dietetice ale obezității, inclusiv cele două care au fost cele mai incompatibile între ele: teoria echilibrului energetic, care spune că prea multă hrană (și în primul rând grăsimi) determină obezitatea, și modelul carbohidraților-insulină, care plasează carbohidrații în centrul creșterii în greutate.

„Fructoza este cea care declanșează metabolismul nostru să intre în modul de putere redusă și să ne pierdem controlul apetitului, dar alimentele grase devin sursa majoră de calorii care determină creșterea în greutate", spune Johnson.

 Blochează înlocuirea energiei active din stocarea grăsimilor

Johnson dă exemplul animalelor care hibernează și face o paralelă cu comportamentul uman. Atunci când ne este foame și avem puțină energie activă, intrăm în modul de supraviețuire. Animalele știu să caute hrană atunci când nivelul de energie începe să scadă; de aceea urșii mănâncă fructe pentru a se pregăti pentru iarnă. Fructele sunt alimente bogate în fructoză, iar fructoza înăbușă semnificativ energia activă. Grăsimea acționează ca energie stocată, dar consumul de alimente bogate în fructoză blochează înlocuirea energiei active din stocarea grăsimilor, menținând energia activă la un nivel scăzut, precum un urs care se pregătește pentru un somn lung de iarnă.

Teoria sa vede obezitatea ca pe o stare de energie scăzută.

„Identificarea fructozei ca fiind canalul care redirecționează înlocuirea energiei active către stocarea grăsimilor arată că fructoza este cea care conduce la dezechilibrul energetic, ceea ce unește teoriile", explică, în continuare, cercetătorul.

Ipoteza sa unificatoare, care mai are nevoie de muncă pentru validare, este un prim pas spre identificarea potențială a unor prevenții mai bine țintite pentru gestionarea obezității și a dezechilibrelor metabolice aferente.