Drojdia de bere, promotor activ al sănătăţii
0Conţine aproape toată gama de aminoacizi esenţial, toate vitaminele din complexul B, o mulţime de enezime, minerale în formă asimilabilă şi oligoelemente indispensabile vieţii. Şi acestea sunt doar o parte din motivele pentru care ar trebui să adaugăm drojdia de bere în meniu.
A fost cunoscută şi utilizată încă din Antichitate – în Egipt şi Etiopia. Cu toate acestea, istoria drojdiei de bere în calitate de aliment-medicament este relativ recentă. Aceasta începe în iarna anului 1898, când inginerul Wolfgang Schulze, rămas să muncească în laboratoarele fabricii de bere până după lăsarea întunericului, a observat în timp ce se îndrepta spre ieşire că vasele în care se afla drojdia de bere iradiau o lumină fluorescentă.
Acela a fost momentul care i-a stârnit curiozitatea şi care l-a determinat să studieze acea substanţă păstoasă maronie, considerată până atunci un simplu reziduu.
Descoperirile inginerului însă au fost trecute sub tăcere vreme de mai mulţi ani, fiind luate în seamă de către biochimişti de-abia pe la mijlocul secolului al XX-lea, când drojdia de bere a început să fie apreciată la justa sa voaloare.
Colecţie de substanţe nutritive
Nici un alt aliment nu cuprinde într-o combinaţie atât de bine echilibrată şi într-o formă la fel de asimilabilă atâtea micro şi magroelemente indispensabile organismului pentru buna sa funcţionare. Mai exact, drojdia de bere conţine 50% proteine uşor digerabile, săruri minerale preţioase, cum ar fi calciu, magneziu, fier, fosfor, cupru, zinc, mangan, crom, iod şi în special seleniu, precum şi un număr de 17 vitamine, printre care şi grupa completă şi în concentraţii formidabile a vitaminelor B.
De exemplu, drojidia de bere conţine de 20 de ori mai mult acid folic decât tărâţele de grâu şi de până la 10 ori mai multă vitamina B6 decât carnea.
De asemenea, ea reprezintă o sursă inegalabilă de acizi aminaţi esenţiali, precum histidina, lizina, triptofanul, leucina, cistidina, dar şi de glutation şi peptide sulfuroase, cu rol antioxidant important şi în creşterea rezistenţei la infecţii. Nu în ultimul rând, drojdia de bere conţine cantităţi substanţiale de ergosterol, care sub influenţa razelor ultraviolete ale soarelui se transformă în vitamina D.
La ce foloseşte
Mai simplu ar fi să răspundem la ce nu e bună. Este de ajutor şi în anemie, avitaminoze, gripe, pneumonie, diabet, afecţiuni neurologice şi neuromusculare. Îmbunătăţeşte creşterea părului şi a unghiilor, măreşte rezistenţa la oboseală şi întăreşte sistemul imunitar. Este recomandată şi celor mici, deoarece stimulează procesul de creştre şi dezvoltarea psihică şi cognitivă. Doza pentru copiii cu vârste cuprinse între 4 şi 8 ani este de 8 grame pe zi, iar pentru cei de până în 15 ani este de 16 grame pe zi, respectiv jumătate din doza recomandată în cazul adulţilor. Dă rezultate remarcabile chiar şi în enterite, colite, diaree şi constipaţie, datorită acţiunii inhibitoare asupra unui număr mare de stafilococi, streptococi şi colibacili.