Conţinutul de vitamina C este mai mare la măceşele care cresc la munte

Măceşele sunt o sursă excelenţă de vitamina C naturală. Acest conţinut variază în funcţie de altitudinea la care creşte arbustul, potrivit „Ghidului plantelor medicinale şi aromatice de la A la Z“, semnat de farmacologul  dr. Ovidiu Bojor.

Vitamina C este o substanţă absolut necesară în buna desfăşurare a proceselor biologice, fie că e vorba despre sinteza hormonilor corticosuprarenali, transformarea acidului folic în acid folinic. Un rol important are şi în metabolizarea şi eliminarea medicamentelor luate în plus. Printre altele, vitamina C are un rol şi în răspunsul imunitar la stres şi la infecţiile bacteriene şi virale.

Stresul, expunerea prelungită la frig, exerciţiile fizice duc la o creştere a proceselor oxidative din organism , fiind necesară o suplimentare de vitamina C, în special naturală.

Studiile recente au arătat că lipsa sau carenţa de vitamina C reprezintă un factor de risc în plus şi în cardiopatia ischemică. La fel, dezvoltarea cataractei pare să fie favorizată de capacitatea antioxidativă a organismului. Or, acidul ascorbic este un bun antioxidant.

Măceşele sunt o sursă execelentă de vitamina C naturală, conţinutul fiind direct proporţional cu altitudinea la care creşte arbustul. Astfel, potrivit sursei citate mai sus, la speciile de şes, conţinutul variază între 0,3 şi 0, 8g %, în zona colinară şi submontană ajunge la 2,5-3,5 g %, iar în culturi conţine până la 5 g % acid ascorbic.

Excepţional, specia Rosa alpina care creşte sporadic în zona montană şi alpină atinge un conţinut de 9 g % (9.000 de mg) un recond mondial în lumea vegetală.

Pulpa măceşelor mai conţine pectine, taninuri, zaharuri, acizi organizi şi săruri minerale. Culoarea roşie este dată de carotenoide şi betacoaroten (precursor al vitaminei A). mai conţine vitaminele B1,B2,B3 şi B4 9 (care reduc permeabilitatea şi fragilitatea capilarelor), catechine şi flavonoizi. Fructele propriu-zise – achenele – conţin vitamina E, zaharuri şi urme de ulei esenţial.

Măceşele au o acţiune diuretică şi se recomandă în afecţiuni hepatice şi renale.

Cum se prepară şi cum se administrează

Sub formă de infuzie, 1-2 linguriţe de parte cărnoasă uscată (fără achene) la o cană de apă. Se beau 2-3 căni pe zi. Se pot obţine cidruri, pastă şi gemuri. Uleiul rezultat prin presarea achenelor conţine cantităţi apreciabile de vitamina E.

Nu are contraindicaţii.