Ciupercile, „magneţi“ pentru poluare şi metale grele. Riscurile la care se expun cei care le mănâncă frecvent

Virtuţile terapeutice ale ciupercilor, fie ele cultivate sau sălbatice, sunt incontestabile, spun specialiştii în nutriţie. Dar nu totul este bun la ciuperci, acestea fiind extrem de sensibile la poluare, arată studiile.

Ghebe, râşcovi, hribi, dar şi champignon, pleurotus sau shiitake – toate fac parte din cea mai complexă categorie de alimente, la limita dintre regnul animal şi cel vegetal, care oferă o multitudine de substanţe nutritive.  

Totuşi, mare parte dintre sortimentele care se găsesc pe piaţă, mai ales în afara sezonului, sunt importate din ţări asiatice, cum este China. De exemplu, 70% din ciupercile aşa-zise de Paris nu mai au nimic franţuzesc în afară de nume, ele provin din China, potrivit publicaţiei franceze „Sciences et Avenir“. Aceasta pentru că Orientul Îndepărtat este imperiul ciupercilor, iar unele specii crescute aici, cum este shiitake, reprezintă capul de listă al terapiilor tradiţionale orientale.

Ce sunt, de fapt, ciupercile?

Ciupercile conţin atât celuloză şi lignină, substanţe caracteristice lumii vegetale, cât şi chitină, o moleculă derivată din glucoză, care alcătuieşte cochiliile crustaceelor sau învelişul insectelor. Ba, mai mult, ele au în compoziţie şi glicogen, care nu se regăseşte în regnul vegetal decât în alge.

Ciupercile conţin 80-90% apă şi au foarte puţine calorii – în jur de 30 de kilocalorii la 100 de grame. Glucidele asimilabile şi grăsimile reprezintă mai puţin de 2% din valoarea calorică totală a ciupercilor, aceasta fiind datorată mai ales proteinelor. De fapt, conţinutul ciupercilor în proteine îl depăşeşte pe cel al majorităţii leguminoaselor (fasole, mazăre, soia, linte etc.) – 2,1-3,3%, în cazul ciupercilor, faţă de 1, maximum 2% în cazul leguminoaselor.

Deşi sunt surse importante de proteine, ciupercile nu pot înlocui carnea, fiindcă aminoacizii din compoziţia lor sunt diferiţi de cei din carne. De asemenea, ciupercile oferă o cantitate importantă de fosfor, o substanţă esenţială pentru membranele celulare şi indispensabilă pentru producţia de energie a organismului. La fel de important este şi conţinutul de seleniu (10 mg la 100 de grame) – un oligoelement esenţial pentru sănătatea cardiovasculară şi pentru prevenirea unor tipuri de cancer.

Conţin şi vitamine din grupul B, importante pentru funcţionarea optimă a sistemului nervos şi a muşchilor. 100 de grame de ciuperci oferă aproximativ 25% din necesarul zilnic de vitamina B2, între 30 şi 35% din necesarul de B3 şi 20% din cel de B5.

Atenţie, pot fi toxice!

Ciupercile îşi extrag substanţele nutritive din mediul în care cresc şi sunt extrem de sensibile la poluare, avertizează specialiştii. Ele sunt adevăraţi magneţi pentru substanţele radioactive şi pentru metalele grele, de exemplu, pe care le acumulează.

Miceliul ciupercilor stochează, astfel, cesium 137, dar şi metale grele precum cadmiu, mercur, plumb sau taliu, toate cu efect cancerigen sau cu potenţial de a produce malformaţii, potrivit „Sciences et Avenir“.

De altfel, ciupercile culese de pe marginea drumului pot conţine cantităţi de plumb sau de mercur mai mari decât limitele recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, avertizează specialiştii.