Părinţii au un copil preferat, până la urmă
0Deşi nu le este uşor să recunoască, majoritatea părinţilor îşi împart în mod inegal iubirea între copii. Cei mai mulţi au o afinitate pentru unul dintre ei şi chiar îi tratează diferit.
În familiile cu mulţi copii se întâmplă destul de frecvent ca părinţii să-şi împartă inegal iubirea. Iar mulţi dintre ei au curajul să recunoască faptul că au un copil preferat. 62% din părinţi au mărturisit, în cadrul unui sondaj britanic, că unul dintre copii le este mai drag decât celălalt/ceilalţi. Cu cel preferat simt că au o legătura mai puternică, îşi motivează unii părinţi sentimentele.
„Să recunoşti că ai un copil preferat poate părea insensibil, dar cred că are legătură cu lucrurile pe care părinţii le împărtăşesc cu unul dintre ei“, spune Mark Pearson, unul dintre autorii cercetării, citat de cotidianul „The Telegraph“.
Cei mai mulţi părinţi fac tot posibilul să nu-l trateze diferit pe cel preferat, dar 8% din ei recunosc că nu reuşesc lucrul acesta. „Majoritatea părinţilor sunt de părere că nu poţi acorda aceeaşi atenţie tuturor copiilor, pentru că fiecare dintre ei este diferit“, mai spune Mark Pearson. La sondaj au luat parte 1.237 de părinţi care aveau cel puţin doi copii cu vârste peste trei ani.
Care este copilul preferat
Deşi mulţi au convingerea că de mai multă atenţie se bucură mezinul familiei, realitatea este că părinţii au, de regulă, o afinitate faţă de copilul în care se regăsesc mai mult sau faţă de fratele mai vulnerabil – lucru valabil mai ales în cazul mamelor.
Psihologii avertizează că favorizarea unuia dintre copii creează o rivalitate permanentă între fraţi, chiar şi la maturitate. Cel dezavantajat va avea, fireşte, mai mult de tras de pe urma atenţiei mai scăzute a părinţilor. El se va simţi respins şi poate avea, din acest motiv, probleme de comunicare, tendinţă de izolare şi rezultate şcolare slabe.
Nici copilul avantajat nu va fi prea fericit, pentru că, la vârstă adultă poate avea dezamăgirea să constate că cei din jur nu îl adoră. Preferinţa părinţilor pentru unul dintre copii nu ar trebui niciodată arătată, atenţionează psihologii.