Miturile care distrug relaţii

„Am să găsesc partenerul perfect, să devenim un tot împreună, să rămânem îndrăgostiţi pentru tot restul vieţii noastre şi să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Aşa sună ţelul multor femei care şi-au format o imagine idilică a dragostei din poeme, romane, filme de dragoste şi cântece. Un autor american s-a decis să punctul punctul pe i şi să explice cum aceste idealuri împiedică o relaţie să crească sănătos.

Russ Harris demitizează în noua sa carte, „Act with love” toate tablourile idealizate ale dragostei care împiedică deopotrivă femei şi bărbaţi să rămână într-o relaţie cu potenţial, doar pentru că nu corespunde semnalmentelor „magice”.

Partenerul perfect: undeva există o persoană care răspunde la toate nevoile, fanteziile şi dorinţele tale.
„Nimeni nu este perfect şi când vei compara partenerul cu un asemenea ideal, vei fi inevitabil dezamăgită. Apoi ne gândim că el sau ea nu este partenerul ideal şi aruncăm la gunoi o relaţie care ar fi putut să meargă. Până şi cei mai buni parteneri vor avea calităţi care nu ne convin şi vor duce lipsă de trăsături la care visăm. Ceea ce ne trebuie, de fapt, nu este un partener perfect, ci unul îndeajuns de bun. Fiecare dintre noi cere de la celălalt nişte calităţi absolut necesare. Trebuie să determinăm care sunt acestea, să stabilim dacă partenerul nostru le are, apoi restul este negociabil”.

Mă completezi. Un cuplu este un puzzle din două persoane. Una fără cealaltă este incompletă.
„Problema acestui mit este că ne face să ne aşteptăm să ne simţim compleţi doar cu un partener lângă noi, în loc să încercă să găsim această completare în noi înşine. Ne învinovăţim partenerii, gândindu-ne că dacă aveam pe altcineva eram mai fericiţi, mai bogaţi, mai relaxaţi, mai de succes, mai în formă. Adevărul este că niciun partener nu ne va completa la modul acela niciodată. O relaţie nu este despre a găsi pe cineva care ţi se potriveşte la fix, ci despre doi oameni care învaţă unul despre celălalt, care îşi identifică şi acceptă diferenţele şi care găsesc un drum comun printre aceste diferenţe. Un partener bun ne va învăţa lucruri noi despre noi şi împreună putem creşte către un alt simţ al împlinirii”.

Dragostea adevărată este uşoară: dragostea este atât de puternică că va înlătura orice barieră.
„Multe cupluri se blochează în ideea că dragostea ar trebui să curgă de la sine, pur şi simplu. Dacă există dificultăţi sau conflicte, atunci înseamnă că este ceva greşit în relaţie şi trebuie să-şi găsească pe altcineva. În realitate, o relaţie de lungă durată este o provocare. Eşti cu cineva care are alte nevoie şi aşteptări, iar după ce trece un timp îndelungat, toate diferenţele se lovesc între ele, de aici conflicte, discuţii în contradictoriu şi complicaţii.

Trebuie să ştii că este o parte firească a unei relaţii. La început, totul merge foarte uşor pentru că ne comportăm cum putem mai bine. Aventura începe odată cu primele conflicte, pentru că devenim cu adevărat noi. Cu maleabilitate şi conştientizarea acestor lucruri, putem învăţa să navigăm printre aceste probleme”.

Dragostea veşnică: fluturi în stomac până la finalul vieţii.
„Adesea avem credinţa că dacă suntem îndrăgostiţi, ne vom simţi aşa până la capăt. Iar dacă nu mai simţim fluturii în stomac, înseamnă că nu a fost dragoste adevărată. Dragostea nu este un sentiment static, vor fi momente când te vei simţi aproape de partenerul tău, momente în care te simţi depărtată. Câteodată aceste momente ale voastre nu se vor sincroniza, de unde apare anxietatea în cuplu. Ia aminte că deşi pasiunea iniţială va dispărea cu timpul, va rămâne o relaţie solidă, intimă, plină de dragoste”. 

Citeşte şi:

O căsătorie nu are nevoie de dragoste

Ştii ce să faci pentru binele căsniciei tale?

Terapia falsului divorţ, soluţie pentru căsniciile aflate în impas