DRD4, „gena dezmăţului“: infidelitatea, între alegere personală şi moştenire genetică

Majoritatea ar spune că infidelitatea este o alegere, însă cercetătorii vin cu o nouă teorie. Un site din Marea Britanie a făcut un experiment bazat pe un studiu ştiinţific, iar concluziile la care au ajuns sunt surprinzătoare.

Reprezentanţii Illicit Encounters, un site care serveşte interesele celor care vor să îşi înşele partenerii, au supus la un chestionar 2.000 dintre membrii săi şi au descoperit o informaţie interesantă în trecutul a 73% dintre femeile care avuseseră o aventură extraconjugală: şi mamele acestora îşi înşelaseră partenerii. Situaţia nu stă diferit nici de partea bărbaţilor, 54% dintre aceştia declarând că relaţiile extraconjugale ale taţilor i-au făcut să se simtă mult mai relaxaţi în legătură cu propria infidelitate.
 

Acest sondaj întocmit de Illicit Encounters s-a bazat pe o cercetare ştiinţifică a cercetătorilor de la Universitatea Binghamton, în colaborare cu cei de la Universitatea de Stat din New York. Potrivit studiilor acestora, jumătate dintre persoanele care au gena DRD4, cunoscută şi sub numele de „gena dezmăţului”, sunt mai predispuse la promiscuitate şi infidelitate.
 

Proasta „reputaţie” a genei se datorează legăturii acesteia cu alcoolismul şi cu dependenţele de jocuri şi pariuri. DRD4 influenţează chimia creierului şi, prin urmare, comportamentul individului. 

Justin Garcia, conducătorul studiului, a instruit 181 de studenţi voluntari ai Universităţii de Stat din New York să completeze, în mod anonim, un chestionar referitor la comportamentul lor sexual (numărul partenerilor sexuali, dacă au fost sau nu infideli etc.), după care le-a testat ADN-ul, în căutarea genei DRD4.

Echipa acestuia a descoperit că există o variaţie a acestei gene şi că cei care deţin alele mai lungi (alela este o parte dintr-o genă, responsabilă cu anumite trăsături- n.r.) sunt mai înclinaţi spre promiscuitate. 

„Se pare că toată lumea deţine această genă, însă informaţiile genei diferă. Cei cu alele mai lungi sunt mai predispuşi la dezmăţ. O altă precizare ar fi că este transmisibilă genetic, de la părinte la copil” a declarat Justin Garcia.
 

Atunci când creierul este stimulat prin activităţi precum consumul de alcool, sărituri cu paraşuta sau sex, eliberează un hormon numit dopamină, răspunsul plăcerii.

Oamenii cu gena DRD4 au nevoie de mai mulţi stimuli pentru a se declara satisfăcuţi. Unii spun «wow, a fost fantastic să sar cu paraşuta, câtă adrenalină», iar alţii întreabă direct «când pot să o fac din nou»?, a adăugat Garcia.

Nu toţi dau, însă, vina pe genetică atunci când vine vorba de infidelitate. „Unii oameni sunt destul de vulnerabili atunci când vine vorba de fidelitate, însă, până la urmă, este o alegere personală. Depinde de cât de bine dezvoltat este autocontrolul”, a spus psihoterapeutul Jenn Berman.

Citeşte şi:

Studiu realizat în 26 de ţări: câte femei căsătorite rămân în mariaje în care nu mai au parte de sex

Dragă jurnalule, spune-i nevestei mele că încă n-o înşel

Poetul şi balerina: povestea de iubire care a rezistat deşi a existat infidelitatea