Un tânăr a trăit în mânăstire printre călugării budişti: care sunt obiceiurile zilnice şi ce lecţii i-au fost predate
0Jeffrey Lam, un blogger ce locuieşte în Vietnam, a decis să experimenteze viaţa într-o mânăstire budistă. Nu a rezistat decât două zile, însă spune că a fost impresionat de modul în care trăiesc călugării.
„Viaţa într-o mănăstire este îngrozitoare. Clopotele uriaşe ne-au trezit din somn, cum dormeam pe scândurile noastre de lemn, la ora 3 dimineaţa şi am meditat până la ora 5. Micul dejun (mâncat în tăcere) era la ora 6 dimineaţa. Masa de prânz (ultima masă a zilei) era servită la ora 11.30. În cele din urmă, aveam o altă sesiune de meditaţie în timpul nopţii, la ora 20.00, înainte de stingerea luminilor“, a povestit Jeffrey Lam.
Tânărul a scris pe blogul personal o parte din lecţiile învăţate în mânăstire:
Budismul este o călătorie spre auto-actualizare
Diferiţii călugări pe care i-am întâlnit se bucurau de drumul lor spre iluminare. Fiecare trebuia să studieze conştient, să se concentreze şi să mediteze în fiecare zi pentru a-şi îmbunătăţi viaţa.
Importanţa conştiinţei de sine şi căutarea adevărului din interior
Budismul consideră că cel mai bun mod de a dezvolta conştiinţa de sine este meditaţia, dar acceptă că există şi alte modalităţi de a câştiga această perspectivă. Călugării mai în vârstă mi s-au părut unii dintre cei mai inteligenţi oameni pe care i-am întâlnit vreodată.
Fericirea este în minte
Buddha a spus odată: „Pacea vine din interior. Nu căutaţi în afără“. Călugării din mănăstire au reiterat acest gând spunând că percepţiile noastre formează lumea noastră.
Controlul impulsurilor
Călugăriţele şi călugării au trăit o viaţă ascetică, renunţând la sex, căsătorie, mâncare după prânz şi carne. N-am auzit niciodată ca o singură persoană să se plângă de condiţiile de viaţă.
Importanţa recunoştinţei
Înainte şi după fiecare masă, ne-am exprimat recunoştinţa pentru mâncare prin cântări. De asemenea, am mâncat în tăcere, ceea ce ne-a oferit o mai mare apreciere pentru mâncare.
Ajută-te pe tine înainte de a-i ajuta pe ceilalţi
Una dintre întrebările pe care le-am adresat călugărilor a fost cu privire la cea mai bună cale pe care o putem utiliza pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru. Ei mi-au spus că întotdeauna cea mai bună cale de a-i ajuta este să începi cu tine, prin meditaţie şi conştientizare. La urma urmei, Buddha (un om normal cunoscut sub numele de Siddhartha înainte de iluminare) a studiat şi a practicat meditaţia timp de mai mulţi ani înainte de a avea capacitatea de a-i ajuta pe ceilalţi.
Importanţa ignorării disconfortului
Am fost încurajat să exersez yoga, mai exact poziţia de lotus, şi să ignor „durerea“ incredibilă de la nivelul picioarelor. Cred că am făcut o treabă bună pentru că la final aveam o vânătaie pe picior.