Opinie legală cu privire la proiectul 5G

Proiectul de lege cu privire la măsuri referitoare la infrastructuri informatice şi de comunicaţii şi condiţiile implementării reţelelor 5G („Proiectul de Lege”) urmăreşte reglementarea autorizării producătorilor de tehnologii, echipamente şi programe software pentru reţelele 5G.

Decizia de autorizare este încredinţată Primului-Ministru al României şi Consiliului Suprem de Apărare a Ţării („CSAT”), pe baza criteriilor menţionate în Proiectul de Lege, care reprezintă o reproducere a celor prevăzute în Memorandumul SUA-Romania, şi a unor definiţii generale privind riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale. De asemenea, Proiectul de Lege se aplică echipamentelor 3G şi 4G deja achiziţionate, care ar trebui înlocuite într-un termen de 5 ani, fără ca vreo despăgubire să fie plătită Operatorilor de Reţele Mobile. Totodată, este posibil ca autorizaţiile acordate să fie ulterior retrase, caz în care echipamentele producătorilor respectivi ar trebui înlocuite în aceeaşi perioadă de 5 ani.

Nu în ultimul rând, pe lângă intenţia vizibilă din declaraţiile publice a excluderii producătorilor chinezi, criteriul istoricului practicilor corporative etice prevăzut de Proiectul de Lege (şi care nu este prezent în Setul Comun de Instrumente 5G al UE) ar putea conduce şi la excluderea a unor producători din Europa, care au fost sancţionaţi în trecut de către autorităţile SUA pentru practici de corupţie.

Mai mult, dacă va fi adoptat în această formă, Proiectul de Lege ar putea distorsiona concurenţa atât pe piaţa echipamentelor  reţelei de acces radio („RAN”) pentru comunicaţii mobile, cât şi pe pieţele din aval aferente serviciilor de comunicaţii electronice.

La acest moment, conform informaţiilor şi studiilor disponibile public, principalii actori care sunt prezenţi pe piaţa echipamentelor RAN sunt Huawei, Ericsson, Nokia şi ZTE. Cu toate că pe piaţă mai activează şi Samsung şi alţi concurenţii marginali, având în vedere cotele de piaţă considerabil mai mici ale acestora, precum şi anvergura mai restrânsă a portofoliului şi a serviciilor, e puţin probabil ca aceştia să se găsească în situaţia de a putea să acopere, în mod corespunzător, pe termen scurt şi mediu, cererea suplimentară care va fi generată de o eventuală excludere a producătorilor chinezi de pe piaţa RAN. În aceeaşi situaţie s-ar afla şi Cisco, care (potrivit Raportului privind evaluarea coordonată la nivelul UE a riscurilor) nu furnizează alte produse decât RAN virtual, astfel încât nu va putea să suplinească echipamentele produse de către actorii excluşi.

Astfel, dacă Proiectul de Lege va fi aplicat în sensul excluderii producătorilor din China (respectiv, Huawei şi ZTE) de pe piaţa tuturor echipamentelor aferente reţelelor 5G, România va exclude integral nu doar doi din cei patru jucători de piaţă, dar şi pe cel care este considerat a fi unul din cei mai puternici inovatori (Huawei) şi pe principalul contestator de piaţă (ZTE). Acest lucru ar trebui să ridice îngrijorări semnificative cu privire la potenţiale efecte negative asupra concurenţei, făcând necesară realizarea unor analize concurenţiale aprofundate, pe baza unor informaţii detaliate privind piaţa.

Aceste aspecte, împreună cu alţi factori, precum existenţa unor bariere la intrarea pe piaţă (de exemplu, costurile majore de dezvoltare a unor noi produse), şubrezirea puterii de negociere a cumpărătorilor (rezultată din reducerea masivă a numărului de furnizori şi fragmentarea pieţelor ca urmare a diferenţelor de reglementare între state cu privire la autorizarea producătorilor de echipamente 5G) şi incompatibilitatea tehnică actuală dintre echipamente 3-4G şi 5G ale diverşilor furnizori, semnalează riscul major ca furnizorii rămaşi să dobândească putere de piaţă, fapt ce ar conduce la eventuale abuzuri şi respectiv la creşteri de preţuri, încetinirea inovaţiei, scăderea calităţii etc. În acelaşi timp, micşorarea numărului de furnizori ar creşte semnificativ riscurile de coluziune anticoncurenţială dintre aceştia.

De asemenea, potenţiala excludere a producătorilor chinezi (şi a unor eventuali alţi producători) ca urmare a Proiectului de Lege ar putea afecta pieţele de comunicaţii electronice din aval, putând conduce la majorări de preţuri şi întârzieri în implementarea reţelelor 5G.

Nu în ultimul rând, e posibil ca întârzierile în implementarea reţelelor 5G să priveze întreprinderile româneşti prezente pe diferite pieţe de avantajele concurenţiale de care s-ar putea bucura alte asemenea întreprinderi din alte ţări UE, în care procedura de autorizare a tehnologiei 5G nu ar împiedica implementarea rapidă şi/sau la costuri mai mici a serviciilor 5G şi a aplicaţiilor legate de acestea.

Pentru o analiză detaliată a celor de mai sus a se vedea articolul publicat aici.

Articol susţinut de HUAWEI