Ce schimbări s-ar produce în corp dacă am avea un al șaselea deget. Experimentul cercetătorilor din Tokyo

Un profesor de la Universitatea de Electro-Comunicații din Tokyo a apelat la voluntari pentru un experiment inedit. Participanții au fost înzestrați cu un al șaselea deget, iar oamenii de știință au observat felul în care organismul a perceput o astfel de schimbare.

Profesorul Yoichi Miyawaki de la Universitatea de Electro-Comunicații din Tokyo, a dezvoltat, alături de un colaborator, mâna cu „al șaselea deget”, unul robotizat, notează The Conversation.

Utilizatorii l-au putut controla în mod independent față de celelalte degete. Astfel, cercetătorii au putut identifica, cu ajutorul unui algoritm, activitatea musculară din antebraț care nu contribuie la mișcarea normală a degetelor.

Degetul este, de asemenea, echipat cu un senzor haptic (adică, preocupat de simțul atingerii): acesta simte ceea ce ar simți un deget real și oferă „feedback haptic” – adică presiuni ușoare aplicate pe palmă, sau senzația tactilă.

Cât timp îi ia corpului să se obișnuiască cu schimbarea

Utilizatorul se poate obișnui cu degetul robotizat în mai puțin de o oră. Voluntarii au reușit chiar să îl folosească pentru a cânta la pian. La fel se întâmplă și atunci când organismul se confruntă cu provocarea de a accepta o proteză.

Bazată pe experimente comportamentale și imagini ale creierului, cercetarea s-a concentrat în special asupra modului în care creierul utilizatorului reușește să asimileze cel de-al șaselea deget. Concluzia a fost că schimbările în percepțiile corporale ale utilizatorilor vin foarte repede.

Mai precis, participanților li s-a cerut să atingă o linie trasată cu degetul mic, fără să se uite la mână. Acest experiment a arătat că oamenii au devenit nesiguri cu privire la poziționarea în spațiu a propriului deget mic.

Yoichi Miyawaki a spus că urmărește rezultatele studiilor pentru a observa direct, folosind imagistica prin rezonanță magnetică, amploarea modificării activității creierului utilizatorilor. De exemplu, s-ar putea afla care zone ale creierului sunt activate atunci când utilizatorul își mișcă degetul.

Pe de altă parte, acest exemplu și alte studii științifice din ultimele decenii, inclusiv cel de față, au arătat că este, de fapt, destul de ușor să păcălim creierul să creadă că membrele artificiale fac parte din corpul nostru.

Creierul uman este capabil de a accepta părți ale corpului străin. Această flexibilitate este foarte utilă, deoarece corpul uman se schimbă pe măsură ce creștem și îmbătrânim. Schimbările fizice pot fi cauzate și de accidente sau de paralizii, la care oamenii sunt potențial capabili să se adapteze.

În neuroștiință, termenul „întruchipare” a unui membru se referă la capacitatea creierului uman de a accepta o proteză și de a crede că face parte din corpul său. În franceză expresia este „încarnare”.

Această noțiune de „încarnare” este, de asemenea, cea care ne permite să acceptăm proteze pentru a înlocui sau a completa funcțiile corporale pierdute.

Studiul despre părțile suplimentare ale corpului

În studiul oamenilor de știință japonezi principalele întrebări au fost: „Este posibil să adăugăm noi părți integrale ale corpului?” și „Putem simți elemente adăugate ca și cum ar fi parte din corpul nostru?”

O serie de studii anterioare au încercat să abordeze aceste întrebări, atașând subiecților membre artificiale, inclusiv degete robot, brațe și o coadă virtuală, concepută pentru oameni.

Toate aceste investigații precedente se bazează, însă, pe o înlocuire a unui membru, în care partea adăugată este animată de mișcările și feedback-ul haptic al părților existente ale corpului - înlocuind efectiv un nou membru artificial, cu unul în carne și oase.

În noul studiu, cercetătorii au încercat să afle dacă creierul nostru poate accepta o parte suplimentară a corpului, cu adevărat autonomă, care poate fi mișcată independent de orice altă parte și de la care s-ar putea obține feedback haptic. Se pare că răspunsul a fost pozitiv.