Sursa stării de bine: terapia prin grădinărit

Majoritatea grădinarilor preferă să fie ocupaţi în grădină decât să se concentreze asupra beneficiilor creşterii plantelor. Dar psihologul Sue Stuart-Smith nu s-a putut abţine să nu reflecte asupra îmbunătăţirii stării mentale odată ce a început să se ocupe de propria grădină.

Un studiu recent, realizat de National Gardens Scheme, a arătat că o treime din oamenii chestionaţi au spus că se simt mai sănătoşi de când lucrează în grădină, iar 79% cred că accesul la o grădină este esenţial pentru calitate. 

„M-am îndreptat către grădinărit ca o metodă de liniştire a minţii, un soi de decomprimare după o săptămână grea în cabinet. Cursa gândurilor din mintea mea parcă se linişteşte deodată şi cu cât umplu mai mult găleata cu apă, cu atât îmi dau seama că abia dacă am câteva idei conturate. O sesiune de grădinărit poate că-ţi omoară picioarele, dar te reînnoieşte pe interior”, spune Stuart-Smith.

În lumea plantelor, regenerarea este o chestiune mereu în curs, în timp ce oamenilor nu le sunt chiar la îndemână reparaţiile psihologice. „Cu toate că avem o capacitate înnăscută pentru a dezvolta ataşamente, suntem prea puţin echipaţi când vine vorba de traumă şi pierdere. În lumea seculară şi consumerită, am pierdut legătura cu multe dintre ritualurile care ne ajută să navigăm prin viaţă. Grădinăritul este o formă de ritual, care în timp ce creează frumuseţe în jurul nostru, lucrează cu minţile noastre, printr-un act simbolic”, scrie aceasta pentru „The Guardian”. 

Psihologul a început să analizeze laturile mai puţin discutate ale grădinăritului după ce a fost uimită de caul unui pacient care suferea de o depresie acută. „În copilărie a experimentat neglijenţa emoţională şi abuzul, iar ca adult a întâmpinat foarte multe dificultăţi în a forma relaţii pozitive. A început să creadă că viaţa ei este ruinată. Descoperirea grădinăritului la 40 de ani a însemnat prima mare diferenţă din viaţa ei. «Este singurul moment în care mă simt bine», mi-a spus”, povesteşte specialista. 

Sue Stuart-Smith crede că starea de bine este asociată direct cu descoperirea de a putea face lucrurile să crească, să evolueze. Grădinăritul nu era remediul, ci o sursă de stabilitate şi auto-valorificare. 

„Plantele sunt mult mai puţin înspăimântătoare şi provocatoare decât oamenii, aşa că o grădină ar putea fi o metodă accesibilă de a reconecta cu impulsurile vieţii. Zgomotul de fundal piere şi poţi evada din gândurile şi judecăţile altora. Într-o grădină este mai multă libertate pentru a te simţi bine cu tine”, spune psihologul. 

„La flori este odihnitor să te uiţi. Nu au nici emoţii, nici conflicte”, spunea Freud. 

Pe idei precum cea mai sus au fost fondate locuri speciale, precum Growing Space, din Ţara Galiilor, sau Grow2Grow, în Anglia, dedicate oamenilor cu probleme mentale sau de comportament, cel din urmă fiind specializat în adolescenţi cu vârste cuprinse între 14 şi 24 de ani. Încă de la sosirea lor încep lucrul în grădină, iar efectele terapeutice se văd la scurt timp timp. „Una dintre puterile grădinăritului are legătură şi cu agresiunea implicată. Tot ce trebuie să dai la o parte, o faci ca să crească la loc. Dacă nu tunzi iarba, o să vină peste tine”, spune Sue Stuart-Smith.

Citeşte şi:

Ce-şi mai construiesc oamenii din toată lumea în spatele casei