Posibilă soluţie pentru Roşia Montană. Cercetătorii au descoperit cum pot fi înlocuite cianurile în exploatările de aur
0O echipă de cercetători susţine că a descoperit o metodă revoluţionară de izolare a aurului, care ar putea înlocui folosirea controversată a cianurilor în exploatările aurifere. Descoperirea ar putea fi o soluţie pentru deblocarea exploatării miniere de la Roşia Montană, subiect de controverse de ani de zile în societatea românească.
Potrivit AFP, echipa lui Zhichang Liu a ajuns întâmplător la această concluzie întâmplător, în timp ce făceau experimente de rutină cu amidon din porumb. Ei au amestecat un zahăr numit alpha-cyclodextrin, derivat din amidon de porumb, cu săruri de aur (component chimic al aurului, folosit de obicei în medicină).
Iniţial dezamăgiţi de rezultatele experimentului, cercetătorii au realizat că au descoperit ceva ce ar putea fi istoric. Practic, Zhichang a descoperit o nouă metodă de separare a aurului de alte componente, provocarea supremă pe care o au exploatările de aur.
„Am înlocuit componentele periculoase cu un material sigur din punct de vedere biologicm, derivat din amidon“, a declarat Zhichang. Metoda ar putea fi folosită şi pentru izolarea aurului din deşeurile electronicelor de consum
Dezbaterea privind folosirea cianurilor în exploatările de aur este una veche şi care s-a amplificat în ultimii ani, mai ales în Europa. Germania, Cehia şi Ungaria au interzis folosirea cianurilor, iar în 2010 Parlamentul European a cerut ţărilor europene să adopte aceeaşi atitudine.
Fraser Stoddart, de la Universitatea Northwestern din SUA, a declarat că "eliminarea cianurilor din industria aurului ar putea fi una dintre cele mai importante descoperiri din punct de vedere al protejării mediului. În plus, e o tehnologie foarte ieftină şi uşor de folosit“.
Controversa cianurilor
Metoda de extragere a aurului prin folosirea cianurii a fost descoperită în 1783 de Carl Wilhelm Scheele. Cianurile nu au fost folosite până în 1887, când procesul numit MacArthur-Forest a fost dezvoltat la Glasgow, în Scoţia, de John Stewart MacArthur.
Metoda e folosită pe scară largă, în proporţie de 90%, dar rămâne controversată, din cauza naturii toxice. Soluţiile apoase de cianuri se pot degrada uşor în lumina soarelui, dar problemele sunt puse de produse mai toxice, cum ar fi distenul şi de sulfocianuri, care pot rezista ani întregi. Cu toate acestea, atunci când se întâmplă, dezastrele pe bază de cianuri pot fi foarte grave, mai ales pentru că pot polua râuri şi pot trimite produsele toxice peste tot, în apa potabilă.
Cele mai mari dezastre cauzate de scurgerile de cianuri au avut loc între 1985 şi 1991, în Summitville (SUA), 1998 în Kumtor în Kirghistan şi în anul 2000 la Baia Mare, de-a lungul râului Someş.