Pământul are mai multe „mini-luni”. Cum au apărut și cât timp orbitează în jurul planetei noastre
0Un nou studiu internațional sugerează că Pământul are constant în jurul său cel puțin șase „mini-luni” – corpuri de mici dimensiuni aflate temporar pe orbită în jurul Pământului, iar multe dintre ele ar putea fi chiar fragmente din satelitul nostru natural.
Studiul arată că acești sateliți minusculi, de aproximativ 2 metri în diametru, s-ar fi format în urma impactului unor asteroizi cu suprafața Lunii. Bucăți de rocă și praf lunar ar fi fost aruncate în spațiu și, în unele cazuri, atrase de gravitația terestră, intrând pe o orbită temporară în jurul planetei noastre, notează Daily Mail.
„Este ca un dans în care partenerii se schimbă constant și unii ies de pe ring pentru o vreme”, a explicat cercetătorul Robert Jedicke, de la Universitatea din Hawaii, pentru Space.com.
Studiul a fost realizat de o echipă de oameni de știință din SUA, Italia, Germania, Finlanda și Suedia.
Autorii studiului estimează că, în orice moment, ar exista în jur de 6,5 mini-luni cu diametru mai mare de 1 metru în sistemul Pământ–Lună. Aceste obiecte, cunoscute în termeni științifici drept „obiecte temporar capturate”, rămân în jurul Pământului pentru o perioadă limitată – uneori câteva luni sau ani – supă care scapă în spațiu sau, rareori, intră în coliziune cu planeta sau cu Luna.
Până acum, s-a presupus că aceste mini-luni provin din centura de asteroizi situată între Marte și Jupiter. Însă noua cercetare, publicată în revista științifică Icarus, contrazice această ipoteză și susține că unele dintre ele ar putea proveni chiar de pe Lună.
Două astfel de obiecte recente, Kamo'oalewa și 2024 PT5, par să fie fragmente din Lună.
Kamo'oalewa, descoperit în 2016, reflectă lumina într-un mod specific suprafeței lunare, iar compoziția sa – bogată în silicați – este aproape identică cu cea a rocilor lunare. La fel și 2024 PT5, observat pentru prima dată pe 7 august 2024, care a fost supranumit „a doua lună temporară” a Pământului.
Aceste descoperiri aduc și mai multă greutate teoriei „impactului uriaș”, potrivit căreia Luna s-a format în urmă cu circa patru miliarde de ani, în urma coliziunii Pământului cu un corp ceresc de dimensiunea planetei Marte. Materialul ejectat în spațiu ar fi format Luna – care ar continua și astăzi să se „fragmenteze” și să trimită bucăți mici înapoi spre planeta-mamă.