Inelul descoperit în jurul unei planete minore îi uluieşte pe astronomi
0Planeta minoră Quaoar le-a furnizat astronomilor câteva surprize, în contextul în care acest corp ceresc pluteşte în spaţiu într-o zonă extrem de rece de la periferia Sistemului Solar, informează Reuters, citată de Agerpres.
Descoperirea unui inel în jurul lui Quaoar, asemănător celui care înconjoară planeta Saturn, a fost anunțată miercuri. Descoperirea lui sfidează însă cunoştinţele existente despre zonele în care astfel de inele pot să se formeze, fiind localizat mult mai departe de zonele considerate în prezent favorabile unui astfel de fenomen.
Distanţa la care se află inelul lui Quaoar (planetă minoră denumită după zeul creaţiei din mitologia unui trib amerindian) îl plasează într-o zonă în care oamenii de ştiinţă cred că particulele ar trebui să se unească mai degrabă cu uşurinţă în jurul unui corp ceresc pentru a forma un satelit natural decât să rămână sub forma unor componente separate în cadrul unui disc.
Quaoar a fost descoperită în 2002 și este definită în prezent ca o planetă minoră. Ea a fost propusă pentru a fi inclusă în categoria planetelor pitice, deşi nu a primit deocamdată acest statut oficial.
Quaoar are un diametru de circa 1.110 kilometri și este de aproximativ trei ori mai mică decât Luna şi de două ori mai mică decât planeta pitică Pluto.
Planeta are și o lună mică
Quaoar are şi o mică lună, Weywot, denumită după fiul zeului Quaoar din mitologia amerindiană, ce are un diametru de 170 de kilometri şi orbitează dincolo de inelul recent descoperit.
Quaoar se află la o distanţă de 43 de ori mai mare decât cea dintre Terra şi Soare. Inelul său, un disc compus dintr-o aglomerare de particule acoperite cu gheaţă, este localizat la 4.100 de kilometri depărtare de centrul lui Quaoar și are un diametru de circa 8.200 de kilometri.
„Sistemele de inele ar putea fi formate din resturi provenite din acelaşi proces de formare care a dat naştere corpului central sau ar putea să se fi format dintr-o coliziune cu un alt corp ceresc, ce a fost captat apoi de corpul central. Pentru moment, nu avem indicii despre felul în care s-a format inelul lui Quaoar", a spus astronomul Isabella Pagano, coautoare a studiului şi directoare a Observatorului din Catania, administrat de Institutul Naţional de Astrofizică din Italia (INAF).
Cum a putut Quaoar să evite regula
Teoretic, materialul aflat pe orbite situate atât de departe ar trebui să se unească şi să formeze o lună. Întrebarea pe care și-o pun astronomii este cum a putut Quaoar să evite această regulă?
„Avem în vedere câteva explicaţii posibile: un inel format din resturi, rezultate dintr-un impact potenţial perturbator cu o lună a lui Quaoar, ar supravieţui pentru o perioadă foarte scurtă de timp - însă probabilitatea de a observa aşa ceva este extrem de mică. O altă posibilitate este aceea că teoriile despre agregarea particulelor îngheţate trebuie să fie revizuite şi că particulele ar putea să nu se grupeze întotdeauna în corpuri mai mari la fel de repede pe cât ne-am aştepta noi", a declarat Isabella Pagano, potrivit Agerpres.
"