Existenţa apei pe Lună ar putea schimba teoriile despre geneza satelitului

Oamenii de ştiinţă ştiu de aproape cinci ani că există apă pe Lună sau, mai bine zis, că există multe molecule de apă prinse în scoarţa satelitului sau în craterele întunecoase de pe suprafaţa lui. Cea mai populară dintre teorii sugerează că această apă vine din sistemul solar. Însă, potrivit unui nou studiu efectuat pe rocile colectate în misiunea Apollo 15, reiese că apa a existat mereu pe Lună.

 Oamenii de ştiinţă ştiu de aproape cinci ani că există apă pe Lună sau, mai bine zis, că există multe molecule de apă prinse în scoarţa satelitului sau în craterele întunecoase de pe suprafaţa lui. Cea mai populară dintre teorii sugerează că această apă vine din moleculele din sistemul solar. Însă, potrivit unui nou studiu efectuat pe rocile colectate în misiunea Apollo 15, se pare că apa a existat mereu pe Lună.

Hejiu Hui, de la Universitatea Notre Dame, împreună cu Youxue Zhang, de la Universitatea din Michigan, şi alţi colegi de-ai lor au studiat o serie de roci care provin din zonele muntoase ale Lunii. Una dintre roci, obţinută de astronauţii Apollo 15 de pe marginea unui crater, a fost denumită „piatra genezei” deoarece se crede că provine din scoarţa primordială a lunii.

Oamenii de ştiinţă au utilizat o tehnică denumită spectroscopia cu raze infraroşii pentru a privi în interiorul rocilor. Astfel, ei au reuşit să analizeze apa din pietre sau, mai bine zis, compusul chimic hidroxil format din câte un atom de oxigen şi hidrogen.

Compusul hidroxil a fost găsit în cantităţi mari pe suprafaţa Lunii. În 2009, Satelitul Lunar de Observare şi Detectare a Craterelor (LCROSS) a descoperit un crater permanent întunecat în care erau depozite mari de apă îngheţată. Cam în aceeaşi perioadă, sonda indiană Chandrayaan-1 a găzit dovezi ale existenţei moleculelor de apă în solul satelitului.

Prezenţa apei pe Lună a fost pusă pe seama impactului cu micrometeoriţi sau a vântului solar care cară molecule de apă.  Hui şi Zhang  sunt, însă, de altă părere. Conţinutul bogat în hidroxil al rocilor sugerează că interiorul Lunii a avut o cantitate mare de apă înainte ca scoarţa să se fi solidifcat.

Teoriile despre geneza Lunii, puse la îndoială

Există, totuşi, şi o problemă legată de aceată teorie. Majoritatea teoriilor care tratează formarea lunii susţin că un obiect de dimensiunile planetei Marte s-a izbit de Pământ şi a dizlocat o bucată de rocă care a devenit luna noastră. Însă, dacă aceaste teorii ar fi corecte, toată apa s-ar fi evaporat instant din cauza supraîncălzirii rocii.

De ce există totuşi apă pe Lună? “Deoarece rocile studiate sunt printre cele mai vechi de pe Lună, deducem că acestea existau în timpul formării satelitului”, a spus Zhang. S-ar putea ca teoriile despre formarea Lunii să fie greşite  sau ca deducerea cercetătorilor să fie greşită. În orice caz, cercetătorii mai au de lucru până vor putea răspunde acestor întrebări.