Cum era Dracula cu adevărat? Un indiciu vechi de 550 de ani scoate la iveală detalii despre Vlad Țepeș

La 125 de ani de la publicarea romanului despre vampiri al lui Bram Stoker, în luna mai a acestui an, doi cercetători au analizat într-o cameră din Transilvania un document vechi de peste 500 de ani – semnat chiar de Dracula, relatează The Guardian.

Gleb și Svetlana Zilberstein au extras material genetic din scrisorile scrise de Vlad Dracula – inspirația istorică pentru contele vampir al lui Stoker – lăsat acolo de transpirația, amprentele și saliva acestuia.

Cei doi, care au fost supranumiți „detectivi ai proteinelor” – deși preferă să li se spună „chimiști istorici” – vor construi o imagine, nu doar a constituției fizice a domnitorului principatului muntenesc care a devenit cunoscut sub numele de Vlad Țepeș pentru practica sa de a-și trage în țeapă dușmanii, dar și condițiile de mediu în care a trăit.

„A fost uimitor faptul că am extras moleculele lui Dracula în ziua în care romanul lui Bram Stroker a împlinit 125 de ani de la publicare”, a declarat Gleb Zilberstein. „Nu am planificat în mod special această dată. Toată noaptea, după extragerea moleculelor lui Dracula, a plouat, câinii au urlat și a fulgerat. A fost într-adevăr o atmosferă foarte magică. Contele Dracula și-a binecuvântat eliberarea din arhiva românească”.

Simțul teatral al lui Zilberstein ascunde știința de pionierat care stă la baza a ceea ce fac el și Svetlana.

„Datoria noastră este să găsim urmele biochimice rămase din momentul în care obiectul istoric a fost creat sau când a fost folosit de un personaj istoric. Când găsim „biomolecule istorice”, începem să le analizăm. Adică, să determinăm compoziția moleculară și vârsta moleculelor istorice. Determinăm în principal proteinele și metaboliții”, a spus Zilberstein

„Aceste molecule sunt mai stabile decât ADN-ul și oferă mai multe informații despre condițiile de mediu, sănătatea, stilul de viață, alimentația personajului istoric căruia i-au aparținut moleculele istorice”, a adăugat el.

Soții Zilberstein s-au născut în Kazahstan, iar în ultimii 26 de ani au trăit și au lucrat din Tel Aviv, Israel. Împreună cu profesorul Pier Giorgio Righetti de la Universitatea Politehnică din Milano, au dezvoltat analiza biochimică folosită pentru a extrage proteine din obiecte atinse sau purtate de oameni care au murit acum mult timp. Primul lor experiment a fost pe manuscrisul original al romanului „Maestrul și Margareta” al scriitorului sovietic Mihail Bulgakov.

„Am găsit urme de morfină și proteine de patologie renală în paginile manuscrisului, ceea ce dovedește că l-a scris în timp ce se afla sub influența medicamentelor pe care le folosea pentru a calma durerile acute la rinichi.

După Bulgakov, ne-am ocupat de Anton Cehov. Am analizat cămașa în care a murit și ultima sa scrisoare. Cehov suferea de tuberculoză și a folosit diverse substanțe ca analgezice, dar a murit din cauza unui atac cerebral. După Cehov, am început să investigăm scrisoarea lui George Orwell către Moscova și am găsit urme de tuberculoză, pe care a contractat-o în Spania”, a povestit Gleb Zilberstein.

În cazul lui Dracula, cercetătorii au analizat o scrisoare pe care acesta scris-o sibienilor, la 4 august 1475, prin care îi anunța că în curând își va stabili reședința în orașul lor.

„În urma analizei noastre, ne așteptăm să primim o imagine a unui portret molecular al lui Dracula atunci când a scris sau a semnat aceste scrisori – adică care era starea lui de sănătate, ce a mâncat și cum era atmosfera în jurul lui”, a mai spus Zilberstein.