Cercetătorii au rezolvat misterul primei pandemii din lume după 1.500 de ani. Bacteria Ciumei lui Iustinian a fost găsită în morminte bizantine

Cercetătorii au confirmat pentru prima dată, prin dovezi genomice directe, bacteria care provocat Ciuma lui Iustinian, prima pandemie documentată din lume, descoperind microbul în morminte din Iordania, aproape de epicentrul epidemiei. 

Cercetătorii confirmă pentru prima dată agentul patogen al primei pandemii din lume

Pentru prima dată, cercetătorii au descoperit dovezi genomice directe ale bacteriei care a provocat Ciuma lui Iustinian — prima pandemie înregistrată din lume — în regiunea est-mediteraneană, unde epidemia a fost descrisă pentru prima dată acum aproape 1.500 de ani.

Descoperirea revoluționară, realizată de o echipă interdisciplinară de la Universitatea din South Florida și Universitatea Florida Atlantic, împreună cu colaboratori din India și Australia, a identificat Yersinia pestis, microbul care cauzează ciuma, într-o groapă comună de la orașul antic Jerash, Iordania, aproape de epicentrul pandemiei. 

Această descoperire leagă definitiv agentul patogen de Ciuma lui Iustinian, marcând prima pandemie (541–750 d.Hr.), și rezolvă unul dintre misterele de lungă durată ale istoriei.

Ciuma lui Iustinian face victime și azi în întreaga lume, deși a apărut acum 1.500 de ani 

Secole întregi, istoricii au dezbătut cauzele epidemiei devastatoare care a ucis zeci de milioane de oameni, a remodelat Imperiul Bizantin și a schimbat cursul civilizației occidentale. În ciuda dovezilor circumstanțiale, proba directă a microbului responsabil a rămas până acum evazivă — o piesă lipsă în povestea pandemiilor.

Două lucrări publicate recent oferă aceste răspunsuri mult căutate, oferind noi perspective asupra unuia dintre cele mai importante episoade din istoria umanității.

Descoperirea subliniază și relevanța actuală a ciumei: deși rare, cazurile de Y. pestis continuă să apară în întreaga lume. În iulie, un locuitor al nordului Arizonei a murit din cauza ciumei pneumonice, cea mai letală formă de infecție cu Y. pestis, marcând prima astfel de fatalitate în SUA din 2007, iar săptămâna trecută, o altă persoană din California a fost testată pozitiv pentru boală.

„Această descoperire oferă dovada definitivă mult căutată a prezenței Y. pestis la epicentrul Ciumei lui Iustinian”, afirmă Rays H. Y. Jiang, coordonatorul studiilor și profesor asociat la Colegiul de Sănătate Publică al USF.

„Secole întregi ne-am bazat pe relatările scrise care descriau o boală devastatoare, dar lipsea orice dovadă biologică concretă a prezenței ciumei. Descoperirile noastre oferă piesa lipsă a puzzle-ului, oferind prima fereastră genetică directă asupra modului în care această pandemie s-a desfășurat în inima imperiului.”

Unde a apărut prima data Ciuma lui Iustinian, cea mai devastatoare pandemia a lumii. Bacteria a fost găsită și azi în morminte bizantine

Ciuma lui Iustinian a apărut pentru prima dată în Pelusium (actualul Tell el-Farama) din Egipt, înainte de a se răspândi în întreg Imperiul Roman de Răsărit, sau Bizantin. Deși urme de Y. pestis fuseseră recuperate anterior în sate mici din vestul Europei, niciodată nu se găsise dovezi în interiorul imperiului sau în apropierea epicentrului pandemiei.

„Folosind tehnici țintite de ADN antic, am reușit să recuperăm și să secvențiem material genetic din opt dinți umani excavați din camere de înmormântare aflate sub fostul hipodrom roman din Jerash, un oraș aflat la doar 200 de mile de Pelusiumul antic”, explică Greg O’Corry-Crowe, coautor și profesor de cercetare la FAU Harbor Branch Oceanographic Institute și National Geographic Explorer.

Analiza genomică a arătat că victimele ciumei purtau tulpini aproape identice de Y. pestis, confirmând pentru prima dată că bacteria era prezentă în Imperiul Bizantin între 550-660 d.Hr. Această uniformitate genetică sugerează o epidemie rapidă și devastatoare, conform descrierilor istorice ale ciumei care provoca mortalitate masivă.

„Situația din Jerash oferă o privire rară asupra modului în care societățile antice au reacționat la o catastrofă de sănătate publică”, spune Jiang.

Locuri centrale de divertisment și mândrie civică au devenit un mare cimitir în vremuri de urgență

„Jerash era unul dintre orașele cheie ale Imperiului Roman de Răsărit, un important centru comercial cu structuri magnifice. Faptul că un loc construit odinioară pentru divertisment și mândrie civică a devenit un cimitir de masă în vreme de urgență arată cât de probabil a fost ca centrele urbane să fie copleșite.”

Un studiu complementar, condus tot de USF și FAU, plasează descoperirea din Jerash într-un context evolutiv mai larg. Analizând sute de genomuri de Y. pestis, antice și moderne, inclusiv cele nou recuperate din Jerash, cercetătorii au arătat că bacteria circula printre populațiile umane de mii de ani înainte de izbucnirea Ciumei lui Iustinian.

Echipa a constatat, de asemenea, că pandemiile ulterioare de ciumă, de la Moartea Neagră din secolul XIV până la cazurile apărute și astăzi, nu au derivat dintr-o singură tulpină ancestrală. În schimb, acestea au apărut independent și repetat din rezervoare animale vechi, eruptând în valuri multiple în diferite regiuni și perioade. Acest model repetitiv contrastează puternic cu pandemia de SARS-CoV-2 (COVID-19), care a început dintr-un singur eveniment de transmitere și s-a dezvoltat predominant prin transmitere între oameni.

Împreună, descoperirile revoluționare schimbă înțelegerea modului în care apar, se repetă și se răspândesc pandemiile și explică de ce rămân un fenomen persistent al civilizației umane. Cercetarea subliniază că pandemiile nu sunt catastrofe istorice unice, ci evenimente biologice repetate, influențate de adunarea oamenilor, mobilitate și schimbări de mediu — teme la fel de relevante și astăzi.

„Această cercetare a fost atât științific captivantă, cât și personal profundă. Ne-a oferit o oportunitate extraordinară de a studia istoria umană prin prisma ADN-ului antic, într-o perioadă în care trăiam chiar noi o pandemie globală”, spune O’Corry-Crowe.

Cercetătorii au lucrat cu rămășițe umane antice, vechi de mii de ani, pentru a rezolva misterul primei pandemii cu care s-a confruntat omenirea

„La fel de profundă a fost experiența de a lucra cu rămășițe umane antice — indivizi care au trăit, au suferit și au murit cu secole în urmă — și de a folosi știința modernă pentru a le recupera și împărtăși poveștile. Este un memento umilitor al umanității noastre comune de-a lungul timpului și un testament emoționant al puterii științei de a da voce celor tăcuți de mult.”

Deși foarte diferită de COVID-19, ambele boli evidențiază legătura durabilă între conectivitate și risc pandemic, precum și realitatea că unele patogeni nu pot fi eradicați complet.

„Ne confruntăm cu ciuma de câteva mii de ani și oamenii încă mor din cauza ei”, spune Jiang. „Ca și COVID, continuă să evolueze, iar măsurile de containment evident nu o pot elimina. Trebuie să fim precauți, dar amenințarea nu va dispărea niciodată.”

Pe baza descoperirii din Jerash, echipa își extinde acum cercetarea la Veneția, Italia, și Lazaretto Vecchio, o insulă dedicată carantinei și unul dintre cele mai importante situri de înmormântare a victimelor Ciumei Negre. Peste 1.200 de probe din această groapă comună datând din perioada Morții Negre sunt acum păstrate la USF, oferind o oportunitate fără precedent de a studia cum interacționau măsurile timpurii de sănătate publică cu evoluția patogenului, vulnerabilitatea urbană și memoria culturală.

Alți cercetători care au contribuit la acest studiu provin de la University of South Florida și Florida Atlantic University.

Cercetarea a fost sprijinită de USF Provost’s CREATE Award, USF College of Public Health Research Award și USF Microbiome Institute, precum și prin colaborări internaționale în domeniul arheologiei și genomicii.