The Martian, sau "Marţianul" pentru România, este un film care urmăreşte viaţa unui astronaut izolat pe Marte. Deşi e corect din punct de vedere ştiinţific, sunt două greşeli foarte mari.

Dacă n-ai văzut filmul The Martian deja, ar trebui să nu citeşti. Sunt spoilere şi s-ar putea să nu-ţi mai placă apoi. Filmul începe cu o furtună destul de puternică pe Marte, care îl face pierdut pe personajul principal. Odată pierdut, ceilalţi astronauţi pleacă spre Pământ şi el rămâne aproape al nimănui. Mark Watney, astronautul principal, este lovit în cap în timpul acestei furtuni de antena de satelit desprinsă de vânt. 

Filmul porneşte de aici, dar acest start este fals. Presiunea atmosferică a planetei 1% din cea de pe Pământ, iar o furtună de proporţiile celei prezentate în film ar fi aproape imposibilă. Furtuni de nisip se mai întâlnesc pe Planeta roşie, dar nu atât de puternice. Chiar şi Andy Weir, autorul romanului din care a fost inspirat filmul, a spus că a trebuit să facă un compromis. Avea nevoie de un element puternic care să-i determine pe ceilalţi să-l lase în urmă pe Watney. Altfel, nimeni n-ar mai fi avut de supravieţuit pe Marte.

Pe lângă acesta, autorul a mai făcut un compromis: scutul antiradiaţii integrat în costum. Marte nu are atmosfera pe care Pământul o are şi nici câmpul magnetic, astfel că radiaţiile i-ar face pe astronauţi pasibili de diverse tipuri de cancer.

Weir a gândit un costum special, capabil să ţină radiaţiile departe, dar NASA (şi nicio altă agenţie) încă nu are aşa ceva. „În carte este aşa ceva, un costum subţire, uşor, flexibil, care blochează materialele radioactive. Dar nu există nimic similar în lumea reală. Asta a fost magia la care am recurs pentru ca povestea să meargă mai departe. Altfel, Mark ar fi suferit de diverse tipuri de cancer“, a spus acesta, citat de Scientific American.

<a href="https://www.facebook.com/adevarultech" target="_blank" rel="nofollow">Hai pe Facebook ca să ştii ce-i nou şi când nu eşti pe site!</a>