Ce vârstă are, de fapt, Luna. Studiul care a demontat estimările precedente

Un nou studiu publicat miercuri în revista Nature arată că Luna are o vârstă cu 80 până la 180 de milioane de ani mai mare decât estimările precedente.

Studiul care a avansat această vârstă, realizat de trei cercetători din Statele Unite, Franţa şi Germania, susține că eşantioanele de rocă prelevate de pe suprafaţa Lunii au fost interpretate incorect în trecut, potrivit DPA, citată de Agerpres.

Potrivit autorilor studiului, în urmă cu 4,35 miliarde de ani, Luna se deplasa foarte aproape în jurul Pământului pe o orbită extrem de eliptică.

Puternicele forţe mareice ale Pământului au încălzit rapid Luna în acea perioadă,  determinând-o să elibereze cantităţi mari de magmă din interiorul său către suprafaţă, spun autorii noului studiu.

Ei susţin că majoritatea eşantioanelor de rocă de la suprafaţa Lunii reflectă răcirea acestei magme şi nu formarea efectivă a Lunii.

Cercetătorii au explicat cum s-a format Luna

Autorii studiului explică și că, la scurt timp după formarea Pământului, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, acesta s-a ciocnit cu un corp ceresc de mărimea planetei Marte, numit Theia.

Impactul a catapultat în spaţiu cantităţi mari de rocă incandescentă din scoarţa şi mantaua celor două corpuri cereşti, iar unele dintre acele rămăşiţe au format Luna, spun oamenii de ştiinţă.

Eşantioanele de roci selenare aduse pe Pământ de astronauţii din primele misiuni Apollo şi dintr-o serie de misiuni fără echipaj uman au indicat că suprafaţa Lunii s-a răcit în urmă cu 4,35 miliarde de ani, iar oamenii de ştiinţă au presupus că aceasta era vârsta satelitului natural al Terrei.

Cercetătorii au găsit în rocile lunare şi cristale dintr-un mineral numit zircon, care erau mult mai vechi, ridicând astfel îndoieli cu privire la presupusa vârstă a Lunii.

Francis Nimmo, Thorsten Kleine şi Alessandro Morbidelli sugerează în studiul lor că Luna are o vârstă cuprinsă între 4,43 miliarde şi 4,53 miliarde de ani.

Ei menţionează faptul că această explicaţie se potriveşte mai bine cu modelele dinamice de formare a planetelor în Sistemul Solar.