45 de ani de la primul zbor al Concorde: E o piesă de muzeu unicat şi retragerea sa a fost un mare pas înapoi al omenirii

Au trecut 45 de ani de la un zbor istoric, primul zbor al avionului lansat înaintea vremurilor sale. La 2 martie 1969, Concorde 001 decola. Până în 2003, când a zburat pentru ultima dată, a devenit un simbol al aeronauticii.

Concorde a fost rezultatul unui acord încheiat între Franţa şi Marea Britanie prin care se prevedea ca Aérospatiale (Franţa) şi BAC Concorde (Marea Britanie) să fabrice un aparat de zbor supersonic capabil să transporte pe distanţe mari aproximativ 100 de pasageri. Acordul a fost semnat la 28 noiembrie 1962, iar construcţia primului avion a început în anul 1965 (via Historia).

Istoria Concorde avea să se scrie începând cu 2 martie 1969, când avionul franco-britanic avea să decoleze pentru prima dată. Pilotul de atunci a fost André Turcat. Primul model a fost denumit 001, iar la 1 octombrie acelaşi avion depăşea viteza sunetului, devenind primul avion de pasageri care să reuşească această performanţă. Concorde 001 a fost produs de către francezi, la Toulouse, iar modelul 002, construit în Marea Britanie, avea să zboare la 9 aprilie 1969 pilotat de către Brian Trubshaw.

Concorde atingea o viteză medie de croazieră de peste doi Mach, adică circa 2.140 kilometri pe oră, depăşind viteza sunetului. Altitudinea maximă la care zbura Concorde era de peste 18 kilometri. Zbura sus şi zbura repede, era vârful lancei zborurilor cu pasageri, dar n-a fost lipsit de probleme. Pe 25 iulie 2000, zborul Air France 4590, se prăbuşeşte în Gonesse, Franţa, omorând toţi cei 100 de pasageri, 9 membrii ai echipajului şi 4 persoane la sol. Ancheta accidentului a dovedit că de vină a fost o bucată de titan desprinsă dintr-un avion care decolase înainte.

„Pasărea de metal“ fără aripi

Accidentul din 2000 a fost singurul cu victime din istoria Concorde. Potrivit anchetei oficiale condusă de Biroul de investigare al accidentelor din Franţa (BEA), accidentul a fost cauzat de o lamelă de titan, parte a unui invertor de putere , căzut de la avionul DC-10 al companiei Continental Airlines care decolase cu câteva minute mai devreme. Fragmentul metalic a cauzat explozia unui cauciuc al trenului de aterizare stâng, iar o bucată din cauciucul explodat a lovit rezervorul de combustibil şi a rupt un cablu electric.

Impactul a cauzat o undă de şoc hidrodinamică care a fisurat rezervorul în apropierea zonei de impact. Această fisură a provocat o pierdere masivă de combustibil care s-a aprins de la cablurile avariate care produceau scântei. Echipajul a oprit motorul numărul 2 în urma alarmei de incendiu, dar nu au putut să ridice trenul de aterizare, îngreunându-se ascensiunea aparatului. Rămas fără putere, avionul a intrat în picaj, prăbuşindu-se peste un hotel din Gonesse.

În total, au fost construite 20 de aparate, costurile cercetării şi dezvoltării reprezentând o pierdere economică destul de importantă care a fost suportată de guvernele celor două state. Totuşi, greutăţile financiare globale declanşate odată cu atentatele de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite şi accidentul din 2000 au pus capăt visului omenirii de a utiliza avioane supersonice de pasageri. Cursele comerciale cu avioane Concorde au încetat la 24 octombrie 2003, iar ultimul zbor din istoria acestei aeronave a fost la data de 26 noiembrie a aceluiaşi an.

În 2003, Sir Richard Branson s-a oferit să cumpere aeronavele Concorde cu câte 5 milioane de lire fiecare. El voia să le integreze în compania Virgin Atlantic pe care o deţine. Air France şi British Airways i-au refuzat oferta.

În apărarea Concorde, Jeremy Clarkson, scriitor şi prezentator britanic, a purtat un dialog imaginar cu Dumnezeu, întrebând retoric de ce permite ca un astfel de avion să fie retras şi omenirea să dea înapoi. „Odată retras, Concorde devine o piesă de muzeu unicat. Spre deosebire de trenurile cu abur, (faţă de Concorde) nu există ceva mai bun. Nu ne uităm la Concorde ca la ceva depăşit, încă e cel mai bun. Retragerea sa e un pas mare înapoi pentru omenire“, susţine acesta.

Un avion special

Concorde se diferenţia de altele prin designul specific şi prin tehnologiile de care dispunea. Era un aparat cu aripile în forma literei delta, cu patru motoare Olympus bazate pe cele dezvoltate iniţial pentru bombardierul strategic Avro Vulcan. Motoarele au fost construite în cooperare de către Rolls-Royce şi SNECMA. Concorde a fost primul avion civil cu circuite de comandă a zborului complet electrice. Avea şi pilot automat care permitea gestiunea automată a puterii şi operarea avionului de la decolare şi până la aterizare fără intervenţia echipajului.

Concorde avea şi stabilizare prin mutarea internă a combustibilului în interiorul fuzelajului, realizând astfel controlul centrului de greutate şi componentele erau turnate dintr-o singura bucată pentru reducerea îmbinărilor şi a greutăţii. Concorde folosea un sistem anti-blocaj, un ABS special, care prevenea blocarea roţilor în cazul aplicării forţei de frânare maxime, permiţând decelerare şi control maxim în timpul frânării, mai ales în condiţii de ploaie. Discurile de frână erau fabricate din ceramică şi era nevoie de o pistă cu o lungime de 1,6 km pentru a opri avionul de 185 tone.

Discurile se încălzeau în timpul manevrei de frânare la temperaturi cuprinse între 300 grade Celsius şi 500 grade Celsius, având nevoie de câteva ore pentru a se răci, fiind montate ventilatoare care grăbeau procesul. O sondă de temperatură era montată pe fiecare disc pentru monitorizare, iar pneurile erau umflate cu azot pentru a limita încălzirea excesivă. În final, botul era înclinat pentru o vizibilitatea crescută, dar care a păstrat Concorde în memoria multor oameni.

Noile avioane supersonice

Concorde a fost retras, dar asta nu înseamnă că a fost abandonat şi planul unui avion supersonic. In ciuda esecului Concorde, proiectul unui avion supersonic nu a fost abandonat. În 2003, EADS, compania care deţine Airbus, a anunţat că vrea să realizeze un urmaş al Concorde, mai mare şi mai rapid. Doi ani mai târziu, agenţia spaţială japoneză (JAXA) a spus că testeaza deja un avion supersonic cu o capacitate de 300 de pasageri. Proiectul ar putea să devină realitate în următorii ani (via ŞtirileProTV).

Compania Boeing a depus un patent de invenţie pentru un avion supersonic cu scop comercial. „Sonic Cruiser" este de fapt o remodelare a unui patent din 2001, care a fost abandonat de către cei de la Boeing, în contextul în care marile companii aeriene s-au concentrat pe zboruri mai ieftine şi pe avioane mai mari. Noul design al lui Sonic Cruiser, după cum se prezenta acum doi ani, are câteva îmbunătăţiri faţă de generaţia trecută, făcute cu scopul de a reduce zgomotul şi căldura, iar motoarele au fost instalate deasupra aripilor, nu sub ele.

În 2008, compania Aerion a primit deja pre-comenzi ale avionului supersonic Aerion SBJ, în valoare totală de 3 miliarde de dolari. Şi în anul 2011 a fost prezentat proiectul ZEHST, o aeronavă hipersonică, realizată de Japonia în colaborare cu EADS. Aceasta poate atinge viteza de 4.800 km/h.