Postul a ajuns dietă la modă: sfaturile unui călugăr pentru a rezista tentaţiilor culinare

Dacă acum câţiva ani cineva ar fi spus că postul va deveni o tendinţă, un obicei „în vogă” sau un instrument folosit în curele de slăbire, majoritatea ar fi ridicat sprânceana. Astăzi, realitatea este cel mai important argument pentru cele enunţate mai sus.

Creştinii folosesc postul pentru a se gândi la cei săraci, oamenii înfometaţi nu din propria alegere, ci din cauza circumstanţelor. Este văzut ca o cale de apropiere de Dumnezeu. Faptul că un beneficiu întâmplător este scăderea în greutate, i-a făcut pe alţii să privească postul ca pe un instrument pentru scopuri lumeşti, nicidecum o iniţiativă spirituală.

Postul nu este un moft, ci un obicei milenar, prezent în majoritatea religiilor. Astăzi se apelează la post, din ce în ce mai mult, nu pentru iluminare spirituală, ci din cauza  kilogramelor în plus, observă bbc.co.uk.

2013 a fost anul dietei 5:2, în care caloriile erau restricţionate doar în două zile pe săptămână. Chiar şi aşa, o dietă nu este uşoară, tentaţiile sunt peste tot. Aşa că BBC a întrebat mai mulţi călugări şi preoţi, oameni obişnuiţi cu privarea de mâncare, ce sfaturi au pentru chinuiţii contemporani.

Alexander da Costa Fernandes, un călugăr catolic din West Sussex, ţine post de 20 de ani, în fiecare miercuri şi vineri, când bea doar apă şi o ceaşcă de cafea. I-a fost greu la început, din cauza durerilor de cap, dar după nouă luni a ajuns să ţină post ca la carte.

Trucul este să oferi timp ideii de post să se instaleze în mintea ta. „Corpul pofteşte la ce se aşteaptă să primească”, spune acesta. Primul pas ar fi renunţarea la micul dejun. Odată ce s-a putut acest lucru, renunţările vin de la sine. Călugărul spune că o altă abordare ar fi regimul cu apă şi pâine.

Postul înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiţi.

Evreii practică Yom Kippur şi Tisha B'Av, posturi de o zi, în care nu se mănâncă şi nici nu se bea nimic. În timpul Ramadanului, a noua lună a calendarului islamic, musulmanii se abţin de la mâncare, băutură sau alte vicii cât timp este lumină afară. Postul este la fel de important şi pentru hinduşi, în timp ce călugări şi călugăriţe budiste sacrifică masa de seară.

În lumea laică, dieta 5:2 defineşte postul ca pe o limită a caloriilor zilnice, până la 500 pe zi, pentru femei, şi 600, pentru bărbaţi, în singurele două zile ale săptămânii restricţionate.

O asemenea dietă nu este pentru oricine, iar abordarea sa are destul critici.

Doar că postul nu este doar despre provocările trupeşti sau limitele fiziologice. Este o curăţire spirituală, în primul rând. „În noaptea dinaintea postului, începi să te întrebi cum o să rezişti. Dar nu este niciodată atât de greu sau de rău pe cât te aştepţi”, spune preotul David Walker, care a ţinut post o zi pe săptămână, în ultimul deceniu, cu apă şi ceai.

„Cheia este să fii mereu ocupat la orele mesei. Corpul este condiţionat să ceară mâncare de rutina zilnică la care a fost supus”, a spus acesta.

Pentru a-ţi lua mintea de la mâncare, preotul britanic recomandă activităţi de care să fii absorbit: puzzle, un program TV. Aici devin evidente diferenţele majore dintre religii. Un preot ortodox nu ar recomanda programe TV, postul fiind o perioadă de cugetare şi rugăciune.

Disciplina este un alt obicei câştigat datorită postului, iar aceasta este una dintre puţinele păreri care transced tradiţiile şi religiile. Poftele şi tentaţiile trebuie înlăturate cu concentrare asupra lucrurilor care trebuie făcute cu adevărat.

O frescă ce-l înfăţişează pe Sf. Benedict mustrând un călugăr care a încălcat postul

Pentru oamenii credincioşi, foamea face parte din ideea postului. „Câteodată, sentimentul foamei este benefic, dintr-un anumit punct de vedere spiritual”, spune părintele Walker.

„Când simt că mi-e poftă de ceva anume, îmi aduc aminte că ţin post cu un scop religios, ceea ce mă duce cu gândul la Dumnezeu şi la rugăciune”, explică acesta.

Diferenţele doctrinare schimbă complet felul în care oamenii din toate colţurile lumii privesc postul. Pe de altă parte, există un strat de superficialitate care transformă un obicei milenar şi, mai ales, religios într-o luptă banală cu tentaţiile mărunte.

A nu mânca zilnic este un fapt care trece dincolo de religie şi ajunge la esenţa naturii. „Leii din grădinile zoologice nu sunt hrăniţi vinerea. Carnivorii nu au nevoie să mănânce carne în fiecare zi, aşa cum nici noi nu avem”, spune preotul Walker.