Dr. Bianca Panda, MedLife: „Cancerul de col uterin este aproape 100% prevenibil, când depistăm precoce leziunile!”

România are una dintre cele mai ridicate incidențe și mortalități prin cancer de col uterin din Uniunea Europeană. Anual, aproximativ 3.380 de cazuri noi de cancer de col uterin sunt înregistrate în țara noastră, potrivit raportului ICO/IARC Information Centre on HPV and Cancer (2023). Însă puține infecții sunt atât de răspândite și, în același timp, atât de puțin înțelese precum HPV. „Aproximativ 8 din 10 femei active sexual vor avea o infecție HPV la un moment dat. În practica clinică, infecțiile HPV sunt foarte frecvente, în special la femeile tinere”, a precizat dr. Bianca Panda, medic specialist ginecolog în cadrul MedLife Arad.

Vestea bună legată de virusul papilloma (HPV) este că, de cele mai multe ori, organismul îl elimină singur. Vestea proastă? Unele tulpini pot duce, în timp, la cancer de col uterin, dar nu numai, ci și la alte tipuri de cancer. Se estimează că anual mor aproximativ 1.805 femei din cauza cancerului de col uterin, conform raportului ICO/IARC.

Cele mai periculoase tulpini HPV sunt oncogene

Infecția cu HPV este de cele mai multe ori asimptomatică, motiv pentru care multe femei nici nu știu că au fost infectate. Majoritatea infecțiilor sunt tranzitorii și se elimină spontan în 1–2 ani. Dar există și infecții periculoase, care nu trebuie ignorate. „Cele mai frecvente tulpini asociate cancerului de col uterin sunt HPV 16 și 18. Pe lângă acestea, mai există și alte tulpini cu risc oncogen crescut: 31, 33, 45, 52 și 58”, a precizat dr. Panda. Drumul de la simpla infecție la cancer este lent, dar real: „Dacă infecția este persistentă, poate duce la modificări celulare, apoi la leziuni precanceroase (HSIL, CIN2/3) și, în timp – în medie 10–15 ani – la cancer invaziv de col uterin”, a explicat dr. Bianca Panda.

Evoluția depinde de:

• tulpina virală,
• sistemul imunitar,
• stilul de viață.

Factorii de risc care cresc pericolul și semnele care trebuie să trimită urgent la medic

Pe lângă infecția cu HPV, riscul crește în cazul:

• debutului sexual precoce și al numărului mare de parteneri,
• fumatului,
• imunosupresiei,
• istoricului de boli cu transmitere sexuală,
• lipsei testărilor regulate,
• folosirii îndelungate a contraceptivelor fără control ginecologic.

De cele mai multe ori, leziunile nu dau simptome. Totuși, pot apărea:

• sângerări după contactul sexual,
• scurgeri vaginale anormale,
• sângerări între menstruații,
• dureri pelvine (mai ales în stadii avansate).

Un caz real, cel al unei paciente de 28 de ani, diagnosticată cu HSIL (CIN3) în urma unui simplu screening, arată importanța care trebuie acordată aceste infecții. „Provocarea principală a fost lipsa completă a simptomelor și anxietatea ridicată a pacientei la noțiunea de «leziune precanceroasă”, a povestit dr. Panda, care a făcut excizia leziunilor precanceroase (LEEP), o procedură minim invazivă.

„Recuperarea a fost rapidă, iar fertilitatea a fost păstrată. Lecția pe care o poate învăța oricare dintre noi este că screeningul salvează atât vieți, cât și sănătatea reproductivă”, a subliniat medicul.

Cea mai tânără pacientă cu HPV, tratată de dr. Bianca Panda avea 25 ani, iar cea mai vârstnică, 50 ani, cu HSIL, tratate prin conizație cu evoluție favorabilă. Aceste cazuri arată că HPV poate afecta femei de orice vârstă și subliniază importanța screeningului constant.

Ce rol joacă PAP și testul HPV

Testul PAP detectează modificări celulare anormale. Testarea HPV identifică tulpinile cu risc înalt responsabile de apariția leziunilor.

 „Cele două teste sunt complementare: PAP arată efectul infecției asupra celulelor de la nivelul colului uterin, iar HPV arată cauza. Combinarea lor (co-testarea) are cea mai mare acuratețe pentru depistarea leziunilor precoce”, a explicat medicul ginecolog.

Folosite împreună, cele două teste cresc rata de depistare și scad riscul de cancer invaziv.

„PAP reprezintă un screening morfologic, iar HPV un screening molecular, detectează riscul înainte ca modificările să apară”, a mai spus dr. Panda, care a explicat ce înseamnă rezultatele acestor investigații:

·        ASC-US – modificări celulare minore. Se recomandă testare HPV și colposcopie dacă HPV este pozitiv.

·        LSIL – leziuni ușoare. Se recomandă colposcopie.

·        HSIL – leziuni de grad înalt (CIN2/3). Necesită evaluare colposcopică și, adesea, tratament excizional.

Tratamentul leziunilor precanceroase (LEEP) versus vaccinarea HPV

Procedurile precum LEEP sau conizația au o eficiență de 90–95% în prevenirea progresiei către cancer. Riscurile de sângerare, infecție, rareori insuficiență cervicală sunt reduse, dar după tratament, monitorizarea este esențială: PAP + HPV la 6 luni, apoi anual, timp de 2–3 ani.

Vaccinarea este recomandată ideal între 11–14 ani, cu 2 doze înainte de 15 ani, și cu 3 doze după 15 ani sau la persoanele imunocompromise.

„Femeile se pot vaccina până la 45 de ani, iar băieții trebuie vaccinați la fel de mult ca fetele pentru că HPV afectează și bărbații, putând cauza cancere anogenitale, orofaringiene și condiloame. Vaccinarea contribuie la imunitatea de grup și scade transmiterea”, a atras atenția dr. Panda.

Un studiu arată că vaccinarea împotriva HPV reduce incidența cancerului de col uterin cu 86% la femeile vaccinate înainte de 16 ani (și  68% la cele vaccinate la 17–19 ani), iar altul arată că vaccinarea fetelor și screeningul periodic poate reduce drastic (până la 90%) incidența cancerului de col uterin în decurs de decenii.

„Vaccinarea și screeningul regulat sunt cele mai eficiente metode de prevenție. HPV este extrem de frecvent, dar cancerul de col uterin este aproape 100% prevenibil când depistăm precoce leziunile”, a concluzionat dr. Bianca Panda.

Surse:

https://hpvcentre.net/statistics/reports/ROU_FS.pdf

https://academic.oup.com/jnci/article/113/10/1329/6227603

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7043009/