Noi dovezi arată că dependenţa de sex nu ar fi o boală

Celebrităţi precum Tiger Woods, Russell Brand şi David Duchovny au blamat apetitul lor sexual incontrolabil pe o tulburare numită adicţia de sex. Dar descoperiri recente aşază semnul întrebării în jurul naturii acestei probleme.

Hipersexualitatea a fost numită boala omului modern şi în ultimul deceniu s-a încercat fie definită exact.

„Model comportamental sexual lipsit de control, care provoacă probleme în viaţa individului“, este de părere psihoterapeutul britanic Paula Hall, fiind doar una dintre teoriile existente.

Numeroase persoane celebre au declarat, de-a lungul timpului, că adicţia de sex i-a făcut să uite de principii, de relaţiile în care erau implicaţi. Tiger Woods, spre exemplu, s-a folosit de acest verdict medical când soţia sa a cerut divorţul, din cauza numeroaselor aventuri extraconjugale ale jucătorului de golf.

Dar cercetătorii de la Universitatea din Los Angeles, California (UCLA) spun că adicţia de sex nu este o boală, într-un studiu publicat în jurnalul „Socioaffective Neuroscience and Psychology”. Studiul a inclus 39 de bărbaţi şi 13 femei care se declarau dependenţi de sex. Cercătorul Nicole Prause şi colegii săi au monitorizat activitatea cerebrală a respondenţilor când aceşti se uitau la imagini erotice.

„Dacă într-adevăr suferă de hipersexualitate sau adicţie de sex, atunci creierul ar trebui să reacţioneze stimulilori vizuali sexuali mult mai mult, aşa cum se întâmplă în cazul dependenţilor de cocaină, atunci când le sunt arătate imagini cu droguri”, a spus aceasta, potrivit „Huffington Post”. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. În loc să fie cauzată de o tulburare reală, adicţia de sex ar putea fi, de fapt, în realitate, rezultatul unui libido mărit.

„Această descoperire are un potenţial important. Este pentru prima dată când cercetătorii au studiat răspunsurile creierului celor care se identifică cu probleme de hipersexualitate”, a explicat Prause.

Numai în America, există 16 milioane de oameni care suferă de adicţie de sex, potrivit CBS. Şi în ciuda numărului mare, Asociaţia Americană de Psihiatrie exclude dependenţa de sex ca fiind o tulburare psihică.

Prause a adăugat că, deşi descoperirile sunt controversate, nu vrea să descurajeze oamenii să caute ajutor, dar este de părere că ideea centrelor de reabilitare sexuală ar trebui reexaminată.

În ciuda numărului mare de psihoterapeuţi, bolnavii refuză să apeleze la ajutorul de specialitate, ceea ce poate avea rezultate devastatoare. „Într-un studiu pe care l-am efectuat, i-am întrebat pe oameni care a fost cea mai gravă consecinţă a dependenţei de care suferă, iar răspunsurile au fost înfiorătoare“, a spus Paula Hall.

„Oamenii şi-au pierdut familiile, şi-au pierdut casele şi au rămas în faliment, au căzut în depresie, au încercat să se sinucidă şi nu s-au simţit în stare să intre într-o relaţi corespunzătoare“, a explicat psihologul.

Factori de risc pentru dependenţa de sex

Psihoterapeutul Paula Hall a identificat factorii care îi fac pe oameni să fie mai vulnerabili în faţa dependenţei de sex:

Sexualizare primară: aşa cum consumul de alcool de la o vârstă fragedă schimbă compoziţia chimică a creierului, Hall este de părere că şi expunerea la stimuli erotici de la o vârstă precoce poate produce reacţii similare la nivel neuronal.

Izolarea adolescenţilor: traumele trăite în copilărie, între nouă şi 13 ani, dar şi sentimentul de izolare pot declanşa dependenţa de sex.

Control parental exacerbat: copiii pe care părinţii i-au supravegheat foarte mult, inhibându-le spiritul de iniţiativă, pot deveni adulţi temători, cărora le este teamă să-şi asume riscuri, iar această atitudine poate declanşa dependenţa de sex.

Ruşine din copilărie: gândul că sexul este un subiect tabu le poate pune probleme celor care nu pot avea o viaţă sexuală normală şi sănătoasă.