Mâncatul sănătos: principiu sau obsesie?

„Credeam că sunt sănătoasă” spune Sandra, o tânără în vârstă de 23 de ani care tocmai a încheiat tratamentul pentru obsesia sa legată de regimurile alimentare.

Potrivit site-ului Live Strong, ceea ce a început ca o îndeletnicire captivantă a devenit o obsesie.

„Am început prin a elimina carnea”, a continuat ea. „Apoi zahărul, apoi toată hrana procesată. În cele din urmă, mâncam doar fructe şi legume crude şi cereale. Apoi, într-una din zile, am leşinat la muncă”.

Medicul Sandrei a diagnosticat-o cu anemie feriprivă severă, adică o lipsă acută de fier în corp, şi a trimis-o la un psiholog.

„Am fost şocată, iar odată ce medicul a început să-mi pună întrebă, de pildă, cât de frecvent mă gândesc la mâncare şi dacă pun mai presus de fericirea mea o dietă sănătoasă, atunci a devenit evident. Stilul meu de viaţă nu era normal sau măcar sănătos, îmi făceam rău singură”, povesteşte tânăra.

Unii profesionişti folosesc termenul de orthorexie nervoasă pentru a descrie ceea ce i s-a întâmplat Sandrei, ceea ce presupune o obsesie faţă de un regim alimentar corect. Doctorul Steven Bratman a vorbit despre asta în 1996. Se referă la o obsesie faţă de mâncarea sănătoasă şi este considerată o  boală.

Cu toate acestea, ortorexia nu este recunoscută oficial ca afecţiune psihică, iar opiniile cu privire la acest aspect sunt împărţite. Majoritatea nutriţioniştilor consideră, totuşi, că simptomele de bază ale bolii, respectiv restricţiile alimentare, obsesia faţă de o dietă „perfectă” şi pierderile în greutate care nu sunt necesare ar putea caracteriza un suferind de ortorexie.

Pericolul constă în faptul că, fără să beneficieze de cunoştinţe în domeniu, ortorexicii renunţă la alimente esenţiale şi astfel îşi pun viaţa în pericol, urmând diete mult prea drastice.

Adesea, societatea impune standarde greu de atins, astfel încât a urma o dietă a devenit un obicei pentru multe persoane, dar dacă regimul respectiv seamănă cu un job la care trebuie să te descurci perfect, atunci este momentul să te adresezi unui medic.

„Dacă altcineva se chinuie cum m-am chinuit şi eu, i-aş sfătui să ceară ajutor”, spune Sandra. „Oamenii obişnuiau să îmi spună că sunt foarte disciplinată. Uram asta! Nu e vorba despre voinţă. Problemele mele mi-au furat voinţa”, a conchis tânăra.