Prețul exorbitant cu care se vindea o pâine în România, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial
0Cel De-al Doilea Război Mondial nu a însemnat doar vieți pierdute și durere, ci și costuri astronomice pentru alimentele de bază. În România, pâinea și carnea ajunseseră la prețuri exorbitante, iar oamenii făceau mari sacrificii pentru a supraviețui.
Din 1939, prețurile au explodat, iar alimentele au început să devină un lux. Puțini își puteau permite să le cumpere și să aibă ce pune pe masă, relatează click.ro.
De exemplu, un kilogram de pâine ar fi costat în 1939 doar 6 lei, iar doar 3 ani mai târziu, prețul urcase la 90 de lei. Un kilogram de carne de vită costa, în 1939, exact 26 de lei, în timp ce în anul 1942, prețul urcase la 160 de lei. Nu doar acesteau au înregistrat creșteri uriașe de preț, ci toată gama de alimente.
Citește articolul complet pe click.ro
Oamenii recurgeau la gesturi extreme: mâncau animale moarte
În 1945 a lovit și seceta. Din cauza lipsei alimentelor, oamenii ajunseseră la gesturi extreme: mâncau humă, opinci, animale moarte, plante otrăvitoare. Vânduseră tot ce aveau prin case pentru un gram de mâncare. Mulţi au murit atunci de tifos exantematic sau de alte boli generate de înfometarea îndelungată şi de lipsa apei. Nu se ştie câţi morţi a secerat foametea.
Un prim episod de secetă s-a înregistrat încă din vara anului 1945, fiind afectate regiunile sudice şi răsăritene ale României. În vara anului 1946, Muntenia şi Moldova sunt bântuite de o mare secetă, cu consecinţe dezastruoase asupra recoltei. Lipsa alimentelor a dus la o creştere rapidă a preţurilor. Din vara anului 1946, au început să fie raportate şi primele cazuri de moarte prin înfometare, în special în rândul copiilor.
O varză costa 5.000 de lei!
La 7 august 1946, generalul Constantin Sănătescu (care a prezidat două guverne, între 23 august — 4 noiembrie 1944, respectiv între 4 noiembrie — 2 decembrie 1944) nota, în ''Jurnalul'' său: ''Lucrările Conferinţei de la Paris merg încet (...). În ţară, iar secetă, care a compromis recolta de porumb şi fâneţele (...) Scumpetea creşte, a ajuns o varză să se plătească cu 5.000 lei''. (''Jurnalul generalului Sănătescu'', Editura Humanitas, Bucureşti, 1993).
La 28 martie 1947, generalul nota: (...) Alimentele lipsesc şi rar mai căpătăm pâine; cu ceva cartofi, orez sau macaroane simt veşnic că nu sunt sătul. Se găseşte carne de miel la preţul de 80.000 lei, însă nu pot să cumpăr, deşi solda mi-a fost ridicată de două ori şi jumătate (...)''.În lipsa ajutoarelor, din iarna 1946/1947 mulţimi de oameni din regiunile afectate de secetă şi foamete s-au deplasat cu trenurile (''trenurile foamei''), într-un adevărat ''exod'', spre judeţele din Oltenia şi din vestul ţării, unde se mai găseau cereale (judeţe ''excedentare'').