Originea inedită a celei mai populare perechi de pantaloni. Cum a ajuns îmbrăcămintea marinarilor și muncitorilor o ținută la modă

Blugii, așa cum le zic românii, sunt niște pantaloni foarte la modă, atât pentru bărbați cât și pentru femei. În realitate au purta numele de Jeans sau Denim și au o istorie îndelungată. Inițial nu au avut nimic de-a face cu moda, fiind o îmbrăcăminte practică a claselor de jos. 

Jeans, Blue-Jeans sau pur și simplu blugii, așa cum le zic românii, sunt un accesoriu vestimentar aproape indispensabil al omului modern. Practici, rezistenți, ba chiar fashion, blugii își fac pe deplin treaba. Mărcile consacrate sunt foarte scumpe și nu sunt la îndemâna oricui. Deși pare un obiect vestimentar specific lumii contemporane, blugii au o istorie îndelungată și au avut un scop, total diferit față de cel de astăzi. 

De la „bleu de Genes” la „de Nîmes”, îmbrăcămintea marinarilor și hamalilor

Istoria blugilor începe cu o pereche de pantaloni numiți, în limba franceză „bleu de Genes”, adică „albastru de Genova”. Aceștia erau realizați în secolul al XVI lea dintr-o țesătură provenită din Franța. Mai precis din orașul Nîmes, renumit pentru „serge de Nîmes” un amestec de mătase și lână. Astfel, prin stâlcirea cuvintelor, de-a lungul timpului, „bleu de Genes” s-a transformat în „bleu-jeans” iar „serge de Nîmes” în „Denim”. Acești pantaloni, „bleu de Genes” erau folosiți de marina genoveză. Erau, în primul rând, rezistenți. Marinarii genovezi dar și hamalii din porturi aveau o viață dură, pe mare și aveau nevoie de îmbrăcăminte rezistentă. În plus, „bleu de Genes” erau foarte ușor de întreținut. Marinarii genovezi îi spălau introducându-i în plasele de pescuit. Tot atunci a apărut și culoarea aceea de blug decolorat, spălăcit. Și asta în condițiile în care pantalonii se decolorau puternic de la soare și apa sărată. 

Din porturile Europei, în America

Prin secolul al XIX lea, pantalonii de tip „blue-jeans” și „denim” erau foarte populari în mediile muncitorești din Europa, dar și pentru marinarii din porturi. Acești „denim” nu erau, însă aceeași cu blugii moderni. Vechii pantaloni de lucru „denim” au fost transformați în blugii de astăzi, la finele secolului al XIX lea, în California. Mai precis, în anul 1850, un evreu emigrat din Germania, în Statele Unite, a plecat către vest, în California, în timpul celebrei „goane după aur”. Se numea Levi Strauss și vindea căutătorilor de aur, obișnuiții pantaloni de muncă „denim”.

Timp de un deceniu, Levi Strauss&Co, așa cum se numea afacerea familiei sale, a fost principalul furnizor al magazinelor din Vest. În anul 1872, Levi Strauss primește o ofertă neașteptată de la un croitor, din orașul Reno, numit Jacob Davis. Acesta îi cere negustorului evreu să îmbunătățească calitatea pantalonilor „Denim”, pentru a fi mai rezistenți. Levi Strauss schimbă croiala și inventează un accesoriu emblematic: capsele pentru buzunare. Cu noua croială și întăriturile necesare, noii pantaloni denim au devenit cel mai căutat obiect vestimentar din Vest.

Era folosit atât de căutătorii de aur, de muncitorii de la căile ferate dar și de văcari, celebrii cowboy. Levi Strauss devine partener de afaceri cu Jacob Davis, care era tot evreu, dar emigrant din Letonia, și pune pe picioare una dintre cele mai profitabile afaceri cu haine. Noul produs a căpătat numele de „blue-jean”, cu marca Levi Strauss. Inițial, Levi Strauss făcea salopete pentru muncitori și mineri. Mai apoi a extins gama pentru cowboy. În anul 1873, invenția capselor de buzunare, cu tot cu întăriturile necesare a fost patentantă oficial, prin US Pantent 139,121.

Blue Jeans sau Jeans, așa cum se numesc în mod corect acești pantaloni, au fost utilizați aproape exclusiv de muncitori, marinari și cowboy până în anii 50. În filmul „Rebel fără cauză”, celebrul actor James Dean a îmbrăcat o pereche de blue-jeans, făcând celebri acești pantaloni. La scurt timp, toți tinerii își doreau o pereche de jeanși, ca cei purtați de James Dean. Blue jeans devenea o modă și un fenomen vestimentar.