Orașele și comorile fabuloase redescoperite după mii de ani. Au zăcut în adâncurile apelor sau în jungle

Cu ajutorul tehnologiei moderne de cercetare au fost scoase la lumină, în ultimele decenii, orașe fabuloase, dispărute de mii de ani, fie în adâncul mărilor, fie înghițite de vegetație. Unele dintre acestea aparțin unor civilizații misterioase care nu și-au arătat încă toate secretele. 

Pe cuprinsul Terrei se află numeroase locații fascinante, mărturii ale unor vechi civilizații. Multe dintre ele sunt locuri turistice vizitate de milioane de oameni, cercetate de numeroși specialiști și cu artefacte prezente în toate marile muzee ale lumii. În același timp, însă, scufundate sub ape, pierdute în junglă sau sub tone de pământ și cenușă, se află alte structuri uimitoare care au zăcut ascunse de milenii. Datorită noilor tehnologii de cartografiere și cercetare arheologică, în ultimele decenii au fost găsite orașe fascinante, dovezi ale prezenței unor civilizații fabuloase de acum cel puțin două mii de ani în urmă. Trei dintre acestea sunt absolut fabuloase și pot rescrie o parte din istoria zonală, dacă nu chiar a unui întreg continent.

Orașul sacru din adâncurile Mării Arabiei

Dwarka este un oraș de coastă de pe subcontinentul Idian, situat în districtul Devbhumi Dwarka, din statul indian Gujarat. Este situat pe malul vestic al peninsulei Okhamandal, pe malul drept al râului Gomti, la gura de vărsare a Golfului Kutch, cu vedere la Marea Arabiei. Acest oraș este deosebit de important pentru hinduși. Aici se află Templul Dwarkadhish dedicat lui Krishna, unul dintre cele patru locuri sacre de pelerinaj hinduse. Dwarka este unul dintre cele mai vechi șapte centre religioase urbane din India. El face parte și din circuitul de pelerinaj dedicat zeului Krishna.

Ceea ce se vede astăzi la Dwarka este doar o parte din vechiul oraș, acel centru mitologic al Indiei. O suprafață urbană însemnată se află în adâncurile Mării Arabiei. Dar înainte de toate, iată ce spune mitologia hindusă despre Dwarka. Conform Mahabharatei și Puranelor, întemeietorul orașului este chiar zeul Krishna. Acesta a întemeiat orașul după ce a părăsit Mathura pentru a scăpa de atacurile neobosite ale lui Jarasandha. Scripturile descriu Dwarka ca o minune arhitectonică construită pe o „limbă” de uscat care se prelungea adânc în Marea Arabiei. Avea palate impunătoare, bulevarde largi și o planificare urbană sofisticată care rivaliza cu orice metropolă antică. Textele antice susțin că Vishvakarma, arhitectul ceresc, a proiectat acest oraș cu detalii complexe, de la lacuri cristaline la grădini pline de copaci parijata.

Se spune că orașul a găzduit 900.000 de reședințe regale, fiecare construită din aur, argint și pietre prețioase. Bhagavata Purana arată cum Krishna a domnit din acest regat de coastă timp de decenii, făcându-l centrul civilizației Yadava. Mult timp s-a considerat că toate aceste descrieri sunt doar povești mitologice. Până când. în anii '60, prin proiectul Archaeological Survey of India, au fost efectuate săpături sistematice la Dwarka. S-au descoperit dovezi ale locuirii continue pe o perioadă de peste 2500 de ani. S-a constat că Dwarka era un oraș maritim prosper, cu rețele comerciale extinse, metalurgie avansată și sisteme de guvernare sofisticate. Au fost scoase la iveală complexe rezidențiale bine planificate, sisteme elaborate de drenaj și dovezi ale comerțului maritim. Arheologii au descoperit sigilii, obiecte de cupru și ceramică, ancore, lingourilor de cupru și fragmente de ceramică străină care indică faptul că anticul Dwarka a menținut relații comerciale extinse cu civilizații îndepărtate. Săpăturile au scos la iveală ziduri de fortificație impresionante. Cu toate acestea, nici urmă de palatele din legende.

Până când investigațiile arheologice de după 1990 au continuat și cu cercetări subacvatice. Noile metode moderne de cercetare au permis arheologilor să exploreze și ceea ce se afla în apele mării, în apropierea zonei de costă. Descoperirile au fost incredibile. Practic, sub apă se mai află un oraș. Este zona rezidențială, de lux, a anticului Dwarka. Conform scrierilor hinduse, în special Vishnu Purana, Dwarka a fost înghițită de mare imediat după plecarea lui Krishna din tărâmul pământesc. Din punct de vedere istoric, orașul a fost înghițit de ape din cauza probabil a submersiunii țărmului, în jurul secolului I î.Hr. În adâncurile Mării Arabiei se află palate, statui impresionante, mega-structuri și multe alte vestigii care încă sunt cercetate.

Misterele orașului distrus de tsunami

Un alt oraș sacru al Antichității și dispărut de mii de ani a fost Helike, un oraș-stat grecesc antic. Acesta era renumit pentru templul și sanctuarul lui Poseidon, cunoscut în toată lumea clasică, fiind pe locul doi ca importanță religioasă după Delphi. Era situat în zona Achaea, în nordul Peloponezului, la doi kilometri de Golful Corint și în apropierea orașului Boura. Helike a devenit acum 2800 de ani un centru cultural și religios de mare importanță, care bătea monedă proprie. Grecii antici veneau la Helike în pelerinaj pentru a primi binecuvântarea lui Poseidon și pentru a face negoț. Helike a fondat colonii, inclusiv Priene în Asia Mică și Sybaris în sudul Italiei. Cu toate acestea, Helike a dispărut într-o singură noapte, fără urmă. Marele sanctuar al lui Poseidon, în mod paradoxal, a fost înghițit de apele mării. Relatările antice spun că orașul Helike a fost distrus în anul 373 î.Hr., cu doi ani înainte de Bătălia de la Leuctra (dintre beoțienii conduși de cetatea Teba și spartani), în timpul unei nopți de iarnă.

De vină ar fi fost un cutremur, urmat de un tsunami devastator care a înghițit efectiv orașul. Mărturiile antice sugerează că au fost mai multe semne premonitorii. De exemplu, au apărut niște coloane imense de foc, iar cu cinci zile înainte, toate animalele și dăunătorii au fugit din oraș. În urma cutremurului, întregul oraș s-a scufundat în pământ și a fost ulterior acoperit de mare. Niciunul dintre locuitori nu a supraviețuit. Zece nave spartane care erau ancorate în port au fost scufundate pe loc. „Helice a fost scufundată de mare cu doi ani înainte de bătălia de la Leuctra. Și Eratostene spune că el însuși a văzut locul și că luntrașii spun că în strâmtoare se afla un Poseidon de bronz, stând în picioare, ținând în mână un hipopotam, ceea ce era periculos pentru cei care pescuiau cu plase. Și Heraclide spune că scufundarea a avut loc noaptea pe vremea sa și, deși orașul se afla la doisprezece stadii distanță de mare, întregul district împreună cu orașul era ascuns vederii; și două mii de oameni care fuseseră trimiși de ahei nu au putut recupera cadavrele”, preciza Strabon. 

Apele s-au retras după aproape un secol dar orașul nu a mai fost găsit niciodată. Până în 2001. Rămășițele lui Helike au fost redescoperite cu ajutorul metodelor moderne de cercetare, îngropate într-o lagună antică din apropierea satului Rizomylos. Într-un efort de a proteja situl de distrugere, Helike a fost inclus în lista celor mai periclitate 100 de sit-uri. Cele mai vechi artefacte găsite la ruinele de la Helike datează din epoca bronzului timpuriu, adică de acum 5000 de ani. Cercetătorii de la Proiectul Helike, conduși de arheologul Dora Katsonopoulou, au excavat mai multe straturi datând din diferite perioade ale istoriei grecești, inclusiv acel mare oraș din Epoca Bronzului, datând din epoca miceniană, adică a Războiului Troian. Două clădiri excavate conțineau artefacte religioase datând din 850 î.Hr., indicând faptul că clădirile au fost odată temple, posibil dedicate zeului Poseidon. Inclusiv în momentul de față au loc săpături și cercetări la acest oraș, redescoperit după mai bine de două mii de ani. 

Orașul înghițit de junglă

Una dintre cele mai fabuloase descoperiri cu ajutorul tehnologiei avansate este cea din junglele Guatemalei, în America Centrală. Practic, prin intermediul tehnologiei revoluționare numită LIDAR (Light Detection And Ranging), a fost descoperită o rețea de infrastructură mayașă absolut fascinantă. Sunt ruinele unui imperiu interconectat și înghițit de junglă de aproape un mileniu. Un satelit sau un avion este dotat cu acest sistem LIDAR, care folosește o tehnologie pe bază de lase pentru a măsura distanțele până la Pământ.

Aceste fascicule luminoase, combinate cu alte date înregistrate de sistem, creează o imagine 3D a solului. Cu LIDAR, cercetătorii au „eliminat” coronamentul copacilor din imagini, dezvăluind ruinele unei vaste civilizații precolumbiene, mult mai avansată și mai complexă decât credeau majoritatea cercetătorilor despre lumea mayașă. Au fost cartografiați peste 2100 de kilometri pătrați din „Rezervația Biosferei Maya” din Guatemala. Cercetările arată că de fapt orașele stat mayașe erau interconectate cu adevărate „șosele” antice, adică drumuri largi care permiteau traficul intens și comerț. Imaginile LIDAR au dezvăluit și zone miniere, canale de irigații complexe care susțineau o agricultura intensivă și canale și rezervoare colectoare de apă pentru perioadele de secetă, prin care erau alimentate acele orașe interconectate. Interesant este faptul că aceste autostrăzi erau supraînălțate pentru a permite deplasarea ușoară chiar și în timpul anotimpurilor ploioase. Printre cele mai surprinzătoare descoperiri este și numărul mare de ziduri, metereze, terase și fortărețe.