Mormântul misterios aflat printre monumentele funerare ale unor celebri sculptori români. Drama cumplită pe care o ascunde

Cimitirul Dumbrava din Buzău, cel mai vechi din municipiu, are în perimetrul său câteva monumente funerare de o rară frumusețe, lucrate de sculptori celebri. Aici se află ansamblul funerar „Rugăciune”, realizat de Constantin Brâncuși.

Un alt monumentul funerar important este cel al Familiei Nicolae Seceleanu, care datează din 1911 și constă dintr-un cavou de marmură neagră. A fost realizat de Frederic Storck.

Mormântul, în care se odihnește și Eliza Stănescu (Seceleanu), se află pe Aleea Constantin Brâncuși, aproximativ o sută de metri înainte de Monumentul funerar Petre Stănescu realizat de Constantin Brâncuși.

Un alt punct de interes al vechiului cimitir buzoian este mormântul solistei Mihaelei Runceanu, aflat pe aleea principală. Artista a fost înmormântată aici pe data de 4 noiembrie 1989. Pe 1 noiembrie 1989, în jurul orei 1.00, Mihaela Runceanu a fost ucisă în garsoniera sa din București, situată pe Șoseaua Mihai Bravu.

Istoria Cimitirului Dumbrava a acumulat nu doar o istorie veche și bogată, ci și o colecție de povești incredibile, învăluite în mister. În Dumbrava se află un vechi şi straniu mormânt al unei mame, despre care se pune că a murit plângând, după ce i-au murit toţi cei şase copii.

Lucrarea în mărime naturală înfățișează o mamă care-și strânge la piept cu disperare mută cei șase copilași. Una dintre poveștile transmise din generație în generație spune că toți copilașii, împreună cu mama lor, ar fi murit otrăviți cu ciuperci.

Sunt variante care pomenesc de un accident grav, însă cea mai vehiculată poveste ne-a fost împărtășită de o bătrână îngrijitoare a cimitirului: „Femeii blestemate îi murea câte un copil în fiecare an. Înainte de nenorocire, ea avea mereu un coșmar. Parcă o anunța cineva. După aia, unul dintre prunci făcea febră mare și-și dădea duhul, fără ca vreun doctor să poată face ceva. Asta i s-a întâmplat timp de șase ani la rând, în Ajunul Crăciunului".

Se zice că, după ce i-a înmormântat pe toți șase și a rămas singură, biata nefericită a murit în somn. A fost înmormântată alături de cei șase copii. După o vreme, rudele femeii au comandat monumentul funerar care să amintească tuturor de această poveste tristă.

Peste câteva decenii, locul de veci a fost vândut. Noii proprietari au încercat să demoleze ansamblul sculptural, însă, după primele lovituri de târnăcop date în trupurile de piatră, muncitorii au renunțat. Oamenii din zonă spun că lucrătorilor li s-a făcut milă și n-au mai putut continua. Statuia a rămas în picioare și azi.