Încoronarea Regelui Charles al III-lea, o ceremonie încărcată de simboluri FOTO

Coroanele, săbiile și sceptrele încrustate cu bijuterii pot străluci cel mai mult la încoronarea Regelui Charles al III-lea, dar dintre toate însemnele regalității – numite generic Regalia –, cea mai semnificativă din perspectivă istorică poate fi considerată o simplă lingură.

Când cei 2.000 de oaspeți vor asista la încoronarea de la Westminster Abbey pe 6 mai, însemnele regalității – obiecte sacre care simbolizează îndatoririle și puterile monarhice – vor juca rolul pe care l-au jucat timp de aproape 1.000 de ani.

Cu toate acestea, cele mai multe dintre aceste obiecte de neprețuit nu sunt mai vechi de 350 de ani, după ce bijuteriile Coroanei au fost distruse, iar aurul și argintul au fost topite pentru a face monedă, în urma războiului civil englez și a execuției lui Carol I în 1649. Au fost recreate de aurarul regal la ordinul lui Carol al II-lea, în 1660.

Săbii și buzdugane în fruntea procesiunii

Două buzdugane de argint datând din 1660 și 1695 sunt purtate înaintea monarhului ca embleme ceremoniale ale autorității sale. De asemenea, este purtat și toiagul de aur al Sfântului Edward (1660), despre care se crede că este asociat cu Edward Mărturisitorul. La ceremonia de încoronare vor putea fi văzute în total cinci săbii simbolice. Trei săbii, care au scăpat de distrugerea din 1649, sunt purtate în fruntea procesiunii, scoase din teacă și cu vârful în sus: Sabia Dreptății Temporale, semnificând rolul monarhului ca șef al forțelor armate; Sabia Dreptății Spirituale, semnificându-l ca apărător al credinței; și Sabia Milei sau Curtana, care are vârful tocit, simbolizând mila suveranului. Săbiile au fost folosite pentru prima dată la încoronarea lui Carol I în 1626.

Sabia de Stat (1678) care simbolizează autoritatea regală este purtată în fața monarhului și este folosită după încoronare în locul Sabiei Ofrandei, care este păstrată la Turnul Londrei. Sabia Ofrandei este oferită simbolic de monarh la altarul mare, apoi răscumpărată cu 100 de șilingi. Realizată în 1820 pentru George al IV-lea, este bogat decorată și împodobită cu diamante, rubine și smaralde și are o lamă din oţel albastru și aurit.

Ungerea monarhului și lingura încoronării

Uleiul sfințit folosit la ungerea monarhului este turnat în lingura încoronării dintr-o ampulă din aur în formă de vultur (1661). Capul vulturului este detașabil și uleiul este distribuit printr-o gaură mică în cioc. Lingura încoronării este din argint aurit, cea mai veche dintre toate regaliile care vor fi folosite. Datând din secolul al XII-lea, lingura – în care este turnat uleiul sfințit la biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, înainte de ungerea noului rege și a reginei – a supraviețuit distrugerii regaliei în 1649.

Învestitură cu pinteni, brățări și inel

Pintenii de aur se numără printre obiectele date monarhului în timpul ceremoniei încă de la încoronarea regelui Richard Inimă de Leu în 1189. Ei sunt ataşaţi de cizmele suveranilor şi, în cazul reginelor, plasaţi pur şi simplu pe altar. Ei simbolizează valori cavalerești, cum ar fi protejarea celor slabi, protejarea Bisericii și a dreptății. Acești pinteni de aur și catifea roșie au fost făcuți pentru Carol al II-lea.

În jurul încheieturilor monarhului sunt puse două brățări de aur cu simboluri naționale emailate. Cunoscute în mod tradițional sub numele de Brățările sincerității și înțelepciunii, ele datează din 1661.

Inelul Suveranului este un simbol al demnității și al credinței. Realizat pentru încoronarea lui William al IV-lea (1831), are safir și rubine în formă de cruce a Sf. Gheorghe și înconjurat de diamante. Inelul este pus pe degetul monarhului.

Globul Regal și cele două sceptre

Globul Regal (1661), gol și din aur, este împărțit în trei secțiuni, reprezentative pentru cele trei continente cunoscute în epoca medievală. Acest glob cu diametrul de 27,5 centimetri, peste care a fost montată o cruce, simbolizează lumea creştină. Este alcătuit dintr-o sferă goală din aur, decorată cu pietre preţioase şi perle. O cruce încrustată cu diamante, precum şi cu un safir pe de-o parte şi un smarald de cealaltă parte, a fost montată deasupra globului. În cadrul ceremoniei de încoronare, globul este plasat în mâna dreaptă a monarhului, înainte de a fi depus pe altar.

La ceremonia de încoronare, monarhul va primi și Sceptrul cu Cruce al Suveranului. Având în vârf celebrul diamant Cullinan I (530 de carate), cel mai mare diamant incolor șlefuit din lume, sceptrul e folosit din 1691 și simbolizează puterea temporală (seculară, politică) a suveranului, fiind asociat cu buna guvernare.

Regele va primi și un al doilea sceptre. Sceptrul cu Porumbel al Suveranului simbolizează rolul spiritual al monarhului, de apărător al Bisericii. Porumbelul emailat din vârful sceptrului simbolizează Sfântul Duh.

Două coroane pentru Charles

Coroana Sfântului Edward, numită după Edward Mărturisitorul, este folosită doar pentru momentul încoronării și cântărește 2,2 kilograme. Folosită doar pentru încoronări – purtată ultima dată în 1953 de Regina Elisabeta a II-a –, ea a fost făcută pentru încoronarea lui Charles al II-lea în 1661, pentru a înlocui coroana medievală care a fost topită, alături de celelalte regalia, din ordinul lui Oliver Cromwell, în 1649, după execuţia lui Charles I.

În timpul ceremoniei, Charles al III-lea va purta, de asemenea, Coroana Imperială de Stat pe care monarhii o poartă în mod tradiţional când ies pe uşile abației Westminster. Creată pentru încoronarea regelui George al VI-lea – tatăl Elisabetei a II-a – în 1937, această coroană de ceremonial este folosită şi la deschiderea anului parlamentar. Cântărind cu puţin peste un kilogram şi având o înălţime de 31,5 centimetri, această coroană impunătoare este încrustată cu 2.868 de diamante, 17 safire, 11 smaralde, 269 de perle şi 4 rubine.

Coroană și inel pentru Regina Consoartă

Soția Regelui, Camilla, are parte de propria ceremonie de încoronare alături de suveran, deși nu la aceeași scară. Pe deget îi este pus Inelul Reginei Consoarte, un rubin într-o montură de aur, realizat pentru încoronarea regelui William al IV-lea și a reginei Adelaide în 1831.

Camilla va purta o versiune modificată a coroanei reginei Maria, realizată pentru încoronarea din 1911 și comandată de regina Maria, consoarta lui George al V-lea.

Tronul regelui Edward și „Piatra Destinului“

Comandat de regele Edward I în 1300, acest tron din lemn de stejar, înalt de peste 2 metri, se află în centrul încoronărilor regale de peste 700 de ani. El conţinea iniţial şi „Piatra din Scone“ sau „Piatra Destinului“, un bloc de gresie care simbolizează monarhia scoţiană şi care a fost adus din Scoţia ca pradă de război de Edward I. „Piatra din Scone“, un element-cheie prezent de secole în ceremoniile de încoronare ale monarhilor în Marea Britanie, a ajuns sâmbătă la Londra, la finalul unei călătorii din Scoţia.

Originea pietrei este învăluită în mister, dar se crede că a fost folosită la ceremoniile de încoronare ale regilor Scoţiei încă din secolul al IX-lea. În 1950, de Crăciun, piatra a fost luată de la Westminster de naţionalişti scoţieni, dar a fost recuperată câteva luni mai târziu din altarul principal al abaţiei Arbroath din Scoţia, la o distanţă de 800 de kilometri. Cu toate acestea, a fost mutată oficial în Scoţia cu titlu permanent în 1996 şi va reveni acolo după încoronarea lui Charles.