FOTO Istoria costumelor de stewardesă

Air France România a adus în premiera la Bucureşti colecţia de uniforme vintage a companiei. Istoria tuturor variantelor de uniforme pentru însoţitorii de bord din anii ’30 până în prezent a fost prezentată de Ovidiu Buta şi Dana Rogoz. Printre acestea, s-au numărat uniforme semnate de Christian Dior, Balenciaga, Nina Ricci, Carven, sau Christian Lacroix.

De la începutul zborurilor, din anii ’30, până în prezent, evoluţia uniformelor însoţitoarelor de bord a scris o parte importantă din istoria modei. De la costume inspirate din uniformele militare pentru bărbaţi şi stewardese îmbrăcate în asistente medicale, moda a evoluat odată cu tehnologia aparatelor de zbor.

La început, uniformele erau menite să fie practice, comode, rezistente, dar mai ales, să transforme însoţitorul de bord într-o persoană demnă de încrederea pasagerului. Uniformele, formate din berete şi pelerine, nu avea nicio legătură cu moda.

La sfârşitul anilor ’20, companiile aeriene şi-au transformat avioanele în baruri şi în restaurante luxoase. Air France a apelat, de exemplu, la foşti angajaţi ai hotelurilor de lux. Momentul coincide cu apariţia primelor uniforme, care combinau stilul militar cu cel al barmanilor din localurile de lux.

Au existat două versiuni: albă (jachetă cu guler înalt, pantaloni şi pălărie) şi bleumarin (pantaloni, jachetă cu două rânduri de nasturi, peste o camăşă albă cu guler „aripă”, papion negru şi pălărie). Termenul „steward” a fost folosit în 1938, introducând noua profesie.

Zece ani mai târziu a fost „raţionalizat” codul uniformei, fără prea mari schimbări estetice, totuşi. Cerinţa imperială era ca uniforma să fie „impecabilă” tot timpul. Casa de modă Georgette Renal a creat costumul în două piese, fără să revoluţioneze piaţa din acea vreme.

Trecerea la eleganţa constumelor a avut loc în 1951, când s-a renunţat la aerul militar pe care uniformele le aveau. Georgette de Treze a modernizat uniformele (foto, sus), menite să reflecte spiritul anilor ’50. Costumul introducea o croială mai feminină şi modernă, cu talie strâmtă, subliniind silueta tip-clepsidră. A fost prima dată când stewardesele au avut două versiuni pentru costum, de vară şi iarnă.

Anii ’60 au marcat asocierea companiilor aeriene cu numele mari din industria modei. Casa de modă Dior, sub conducerea lui Marc Bohan, a revitalizat imaginea stewardeselor. Rochia de albastru Marceau, purtată cu un cordon cu nod japonez, a fost o premieră stilistică la bordul avioanelor, precum şi colaborarea casei de modă cu compania aeriană.

(Uniforma semnată de casa de modă Christian Dior)

În 1969, Cristobal Balenciaga a preluat sarcina stilistă, oferind costume de vară din tergal şi lână, în două culori: albastru şi roz deschis. Balenciaga introduce şi accesorii potrivite cu ţinutele: cizmele din piele Darchemps, de culoare bleumarin, purtate numai în afara aeronavei, la costumul de iarnă.

Nouă ani mai târziu, Grec, Carven şi Nina Ricci au format noua echipa a designerilor. Prima măsură a fost să abandoneze boneta stewardeselor, considerată demodată. Albastrul şi albul au fost înlocuite de roşul „Tyrolean”.

(Costumele realizate de Nina Ricci, Grec şi Carven)

Rochiile de vară, elegante şi simple, şi costumul de iarnă cu fustă evazată făceau parte din garderoba principală a însoţitoarelor de zbor. Rochia de vară a continuat, timp de două decenii, sub îndrumarea stilistică a aceloraşi designeri, să fie modificată, dar menţinută la caracteristicile originale.

(Uniformele însoţitoarelor de zbor, create de Carven, în anii ’80)

Christian Lacroix a fost designerul care, în 2005, a reîmprospătat garderoba lipsită de schimbări majore din 1988. Designerul a creat peste 100 de piese ce pot fi combinate între ele, păstrând acelaşi aspect şic, parizian şi elegant pe care uniformele l-au avut în ultimii 70 de ani.