Dezvăluiri despre rețeaua de spionaj german din România interbelică. Dosarele secrete ale firmelor care căpușau economia românească
0Serviciul Român de Informații păstrează în arhivele sale, declasificate în prezent, documente despre societăți suspectate că au fost folosite ca paravan pentru acte de spionaj, în special din partea Germaniei naziste, pe teritoriul României, în anii premergători celui de-Al Doilea Război Mondial.
O serie de companii renumite în România interbelică, majoritatea cu capital româno-german, iar unele înființate în Ungaria, au fost monitorizate de agenții Serviciului Special de Informații, ai Direcției Generale a Poliției și Siguranței și ai Secției a II-a a Marelui Stat Major. Activitatea lor a fost documentată de structurile de siguranță ale statului.
Solagra, monopol pe semințe și rețea de spionaj
Solagra, o companie înființată în 1940, cu români și germani în conducere, a fost una dintre principalele societăți suspectate ca fiind implicată în acte de spionaj.
La scurt timp de la înființarea ei, compania cu capital german a monopolizat piața semințelor oleaginoase, fiind singura care putea achiziționa semnițe de floarea-soarelui, rapiță și soia de la populație și care exporta oleaginoase în Germania. Solagra a fost suspectată că a găzduit rețele informative germane.
„Serviciul Special de Informații primise o informație, din sursă apreciată drept sigură, că specialiștii germani deplasați în România la începutul activității Solagra au avut și sarcina de a organiza rețele informative. Societatea a fost lichidată în vara anului 1944, după ce linia frontului a depășit zonele în care era cultivată masiv floarea-soarelui, iar partea germană devenise neinteresată de continuarea activității de producție, a cărei bază scăzuse considerabil”, arată documentele păstrate în arhivele SRI.
În 1944, la momentul dizolvării, compania avea datorii mari și pierderi însemnate.
„Despre activitățile informative ale acționariatului și personalului Solagra nu mai există alte documente, posibil și pe fondul aderării României la Axă și al transferului de atenție către țările aliate” arată SRI.
Solagra, acuzată că a căpușat economia țării
La sfârșitul anului 1944, presa vremii informa despre „afacerea Solagra”, în care compania germană, sub pretextul sprijinirii agriculturii românești prin „intensificarea culturilor de plante oleaginoase”, a obținut de la statul român împrumuturi uriașe garantate public. Presa nota că Solagra a impus, indirect, o taxă pe uleiul consumat de populație, prin care românii au ajuns să plătească cheltuielile companiei.
„Societatea Solagra a obținut de la guvern ca aceste cheltuieli să fie integral plătite de bietul consumator român, prin intermediul unei taxe de consumație specială pusă pe unul dintre produsele de larg consum popular — uleiul. Până la strângerea sumelor necesare, guvernul a acordat în avans companiei Solagra — în contul veniturilor viitoare din această taxă specială — împrumuturi anuale de 200 – 300 milioane lei, fără a stabili în prealabil cât însumau, în realitate, „cheltuielile pentru intensificarea culturilor”. Este de înțeles, așadar, că în urma acestor aranjamente, Solagra a putut cheltui fără nicio restricție, împărțind cu generozitate milioane în salarii, jetoane, participații, daruri etc., toate trecute, în mod convenabil, la capitolul „cheltuieli pentru intensificarea culturilor” și suportate de consumatorul român”, informa publicația „Semnal”, în decembrie 1944, când societatea era deja dizolvată.
Solagra a funcționat ca un mecanism legalizat de deturnare a fondurilor publice, protejat de influențe politice și complicități din administrația financiară a vremii, concluziona ziarul.
Școala de spioni la Schenker
Societatea de transport Schenker era suspectată de acte de spionaj, având antecedente serioase în activitatea de culegere de informații.
„La sfârșitul anului 1933, în Cehoslovacia izbucnise un mare scandal, după ce presa din Praga dezvăluise că reprezentanții firmei, bine plasați în sistemul de transport al țării, spionau pentru Germania, transmițând date despre transporturile de armament din și către Cehoslovacia”, arată SRI.
Unele documente păstrate în arhivele instituției confirmă implicarea directă a firmei Schenker et Co. în activități de spionaj economic, dar și trimiterea de personal la instruire în Germania.
„Procuristul Pfann, din serviciul Societății de transporturi internaționale Schenker et Co. din București, plecat în Germania la o școală de spionaj, comunică lui Ludwig Kohlhammer, conducătorul acelei societăți, între altele, următoarele: școala ale cărei cursuri le urmează este la Potsdam, în palatul vechiului comandament imperial. Speră să poată obține primul examen (spionaj economic) la 1 aprilie, iar restul la 1 mai și 1 iunie. La expirarea termenului de studii, va fi repartizat în România. În Germania crește formidabil curentul împotriva regimului din România și a M.S. Regelui Carol II”, arată un document al serviciului de informații din 1938, declasificat și digitalizat de SRI.
Un alt document al structurilor de siguranță interbelice, din decembrie 1938, arăta că persoane care aveau legături cu casa de transporturi Schenker et Co. din București afirmau că directorul general al acestei societăți, Ludwig Kohlhammer, întocmea lunar rapoarte de câte 150–200 de pagini, pe care le trimitea la Berlin Ministerului Economiei al Reichului, în care descria evoluția economică a României.
„Kohlhammer oferea amănunte despre lucrările noi de căi ferate, proiectele financiare și monetare ale Băncii Naționale și ale guvernului, tratativele comerciale în curs cu delegațiile străine, precum și proiectele pentru lucrări de trafic fluvial. Din felul cum redactează Kohlhammer rapoartele sale, reiese vădit că este unul dintre principalii informatori economici ai Reichului”, arăta documentul secret, declasificat și publicat de SRI.
Acuzații de fraudǎ
În 1937, informa ziarul Porunca Vremii, compania de transport era numită „o cloacă de contrabandiști și escroci recidiviști”. Aceasta a fost implicată într-un scandal de contrabandă de proporții, fiind acuzată că a monopolizat exporturile din regiunea Cernăuți, în special cele de ouă, și că a falsificat declarațiile vamale pentru a evita plata unor taxe mari.
„În decurs de un an de zile, firma Schenker a exportat 40 de vagoane de ouă, a căror taxă vamală se cifra la suma de 130.000 lei per vagon. Pentru a evita suportarea acestor taxe, considerate prea mari, firma Schenker a recurs la escrocherii, declarând în fals marfa exportată. În felul acesta, numita firmă a realizat beneficii care se ridicau la aproximativ un milion de lei, întrucât, în loc să menționeze în declarațiile de export că vagoanele conțin ouă, le falsifica, declarând că este vorba despre turte oleaginoase, care erau impuse la o taxă vamală derizorie, de aproximativ 300 lei per vagon”, relata Porunca Vremii, în 1937.
Prin această metodă frauduloasă, firma ar fi obținut profituri ilegale de circa 1 milion de lei, prejudiciind statul român. Escrocheria a fost descoperită în urma unui denunț și a unei anchete realizate de autoritățile vamale române, în colaborare cu cele poloneze din Sniatin, care au confirmat că marfa reală era ouă, nu turte oleaginoase, adăuga publicația.
Cei implicați au fost prinși în flagrant delict, iar unii dintre directori și funcționari au fost arestați și trimiși în judecată, în timp ce firma a fost amendată cu 16 milioane de lei, sumă pe care, însă, nu a achitat-o.
Schenker recurgea la metode sofisticate de fraudă, manipulare fiscală, schimbări frecvente de denumire, sediu și obiect de activitate, pentru a eluda autoritățile și sancțiunile, nota, într-un alt articol din 1937, Porunca Vremii.
Spoinii infiltrați în companiile de transport
Societățile Terestra Maritimă, Terestra Română și Norddeutscher Lloyd-Bremen au fost, la rândul lor, monitorizate, în anii dinaintea războiului, fiind suspectate de activități de propagandă nazistă și spionaj, sub acoperirea transporturilor comerciale.
Malert, o companie maghiară de transport aerian care activa în România, a fost și ea implicată în activități suspecte, legate de aducerea nejustificată de personal în România ori devierea avioanelor sale pe trasee interzise.
„În fapt, avioanele care veneau de la Viena via Budapesta aduceau la București, pe lângă puținii pasageri, și personal suplimentar față de echipajul cursei, dintre care unii rămâneau de multe ori în capitala României și se întorceau ulterior cu o altă cursă proprie. Chiar dacă filajul nu a surprins activități concrete de culegere de informații, recrutări ori fotografierea unor obiective militare, acest aflux nejustificat al aviatorilor și al altor categorii de personal a atras atenția structurilor de informații românești, pentru că, practic, aceste deplasări nu se justificau. Mai merită adăugat că se semnalase și o situație în care un avion maghiar se abătuse de la traseu, survolând o zonă interzisă”, arată documentele din arhivele SRI.
Companii din industrie, monitorizate de serviciile secrete interbelice
Și societatea Ferrostall, parte a unui concern german, specializată în industria metalurgică și chimică, a fost monitorizată de structurile de informații interbelice.
„Nu au fost conservate date certe privind activitatea de spionaj, însă aceasta a intrat în atenția structurilor românești de informații întrucât construise unele capacități de producție de interes major pentru industria de apărare, în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, respectiv o oțelărie în Hunedoara, o fabrică de țevi pentru concernul lui Nicolae Malaxa și mai ales fabrica de pulberi de la Ucea Mare, viitorul oraș Victoria”, arată documentele păstrate în arhivele SRI.
Alte firme, birouri, bănci, asociații, comitete și oficii din diverse domenii au servit drept paravan pentru activitatea de spionaj a ofițerilor și agenților serviciilor germane, cu precădere Gestapo și Serviciul de Informații al Partidului Național-Socialist.
„De exemplu, începând din toamna anului 1939, Serviciul Special de Informații a identificat activități de spionaj economic și politic în cadrul organizațiilor Südosteuropa, Alfred Herzog, Romanil, Ford România, biroul tehnic Cosmos, fabrica Schmidt, Wirtschaftsrat (Comitetul Economic German din București), Mariner, Standard, Petrol Blok, Saturn, Oficiul Metalurgic, Societatea Bancară, The Bank of Romania Ltd”, notează SRI.
Documente cu privire la activitatea lor au fost supuse procedurii de declasificare și sunt puse la dispoziția cercetătorilor interesați, prin intermediul Sălii de Studiu din cadrul Arhivei Centrale a SRI.