De la uliță la imperiu financiar: Cum a devenit Wall Street centrul economic al lumii

Wall Street este una dintre cele mai faimoase străzi din lume, casa bursei de valori din New York, locul unde visele pot deveni realitate, pentru cei care cunosc regulile jocului. Puțini știu, însă, că acest centru financiar mondial a fost inițial, o zonă mărginașă și un târg de sclavi.

Cine nu a auzit de Wall Street? Este faimoasa stradă din districtul financiar Lower Manhattan, din New York City, principalul centru financiar mondial, casa bursei de valori, locul unde poți deveni milionar, dacă știi regulile jocului. Practic, Wall Street  este compusă doar din opt blocuri între Broadway și East River și, la origini, a fost efectiv o mahala, la marginea zidului de apărare a unei colonii olandeze.

Aleea de lângă zidul Noului Amsterdam

Povestea acestui important centru financiar mondial, începe în secolul al XVII lea. Mai precis, odată cu fondarea orașului New Amsterdam, în anul 1625. Inițial un fort, New Amsterdam a fost transformat în oraș, de Willem Verhulst, al doilea director al companiei Indiilor de Vest, o companie olandeză care asigura comerțul dintre coloniile americane și Europa. Acesta a ales transformarea fortului într-o așezare permanentă, tocmai fiindcă se afla amplasat pe insula Manhattan, o zonă ușor de apărat, ferită de atacurile nativilor și totodată bună pentru amenajarea de docuri. 

 În anul 1653, așezarea obține dreptul de a deveni oraș. Ei bine, în Noul Amsterdan, exista o stradă, lipită chiar de zidul care împrejmuia așezarea. Era numită de olandezi, „Het Cingel”, ceea ce înseamnă „centura”. Propriu-zis era o mahala, la marginea așezării. Cine și-ar fi închipuit că va ajunge inima bursei new-yorkeze. Faimosul zid, de la care i se trage numele, a fost ridicat de directorul general al Companiei Olandeze a Indiilor de Vest, Peter Stuyvesant, la începutul primul război anglo-olandez în 1652. Munca la zid a fost titanică, fiind utilizați atât coloniștii olandezi, cât și sclavii africani aduși în colonie. Zidul avea o lungime de 710 metri și o înălțime de 2.7 metri.

Execuția în grabă a lucrării era cauzată de teama unei invazii britanice, pe uscat, din coloniile din New England (la aceea vreme, canalul maritim Harlem încă nu fusese amenajat, iar accesul pe insula Manhattan se putea face pe uscat). Zidul a fost consolidat de-a lungul vremii, pentru a proteja coloniile atât de atacurile britanice cât și de cele ale nativilor. Structura defensivă începea pe locul unde se află astăzi Hanover Square de pe Pearl Street (la aceea vreme chiar pe linia țărmului, străbătea „drumul indian” pe care olandezii îl numeau Heeren Wegh, astăzi Broadway, și se oprea la vechiul fort, astăzi Trinity Place).   Chiar în spatele acestui zid, se afla un drum de rond și  strada cu câteva locuințe coloniale. 

De la mahalaua de sub zid la piața de sclavi a orașului

În anul 1664, New Amsterdan a fost cucerit de britanici, fără vărsare de sânge. Orașul a fost redenumit New York, nume care i-a rămas până astăzi. Încă din timpul stăpânirii olandeze, orașul a început să cunoască o puternică perioadă de prosperitate. În anul 1699, englezii au dat jos celebrul zid. Mahalalei de lângă zid i-a rămas însă numele, „Wall Street”. Odată cu orașul Wall Street s-a transformat din mahala în stradă destul de importantă din punct de vedere economic.

Din piatra bastioanelor și a vechilor ziduri pe Wall Street a fost construit un centru administrativ. Mai mult decât atât în anul 1711, pe Wall Street, consiliul orașului a deschis prima piață de sclavi. Aici puteau fi cumpărați sau închiriați, sclavi aduși din Africa. Piața a funcționat din 1711 până în 1762, pe locul unde, astăzi, se află intersecția străzilor Wall cu Pearl. Sclavii erau ținuți într-o structură de lemn, cu acoperiș în care încăpeau 50 de persoane. 

Prima bursă din istoria Americii

După desființarea pieței de sclavi, Wall Street a rămas un loc de întâlnire al comercianților. Negustorii străini se adunau cu cei locali și făceau o bursă ad-hoc. Mai precis cumpărau-vindeau acțiuni și obligațiuni. De-a lungul a trei decenii, toți cei care se adunau pe Wall Street s-au împărțit în două categorii, licitatori și dealeri și se tranzacționau valori mobiliare. Locul de întâlnire era un sicomor bătrân și a devenit un adevărat centru financiar al New-York-ului. Din anul 1792, comercianții care veneau, speculau, vindeau, cumpărau, licitau, au încheiat Acordul Buttonwood (Acordul Sicomorului, în traducere). Acest acord a fost punctul de plecare al Bursei din New York.  Ideea acordului a fost aceea de a face piața mai structurată și fără licitații manipulative, cu un sistem de comisioane. Cei care semnau acordul își percepeau, reciproc, un comision standard. Cei care nu aveau acordul semnat, puteau participa la bursă, dar plăteau un comision mai mare, pentru fiecare tranzacție.