De ce statele nordice au printre cele mai solide democrații. Cum au reușit să scape de nepotism în aparatul de stat și ce rol au avut vikingii
0Scandinavia este considerată unul dintre leagănele democrației moderne. Încă din epoca vikingă, popoarele scandinave au avut organisme sau instituții proto-democratice, drepturi și libertăți rar întâlnite în epoca lor, atingând apogeul cu reformele din secolele al XVIII-XIX.
Democrația are o istorie de 2500 de ani. A apărut ca sistem politic, pentru prima dată, în Grecia Antică, la Atena, odată cu reformele lui Clistene din anul 508-509 î.Hr. Cu toate acestea, sunt specialiști care susțin că unul dintre leagănele democrației moderne poate fi întâlnit mai degrabă în cealaltă parte a continentului, în Peninsula Scandinavă. Asta în condițiile în care statele nordice, în special Suedia, au reușit să găsească un echilibru social și politic de invidiat. În lumea contemporană, Suedia, dar și celelalte state nordice sunt considerată printre dintre cele mai solide democrații la nivel mondial.
„Modelul suedez (sau, mai general, modelul nordic) a fascinat cercetătorii din întreaga lume încă de la începutul secolului al XX-lea, atât ca model socio-economic, cât și ca model de democrație solidă, împlinită. Această fascinație se datorează faptului că aceste țări au oferit răspunsuri originale și eficiente la problemele de organizare socială. Suedia – precum și alte țări nordice – se clasează în primele zece locuri la aproape toți indicii internaționali care măsoară nivelul de democrație: de exemplu, în indicele democrației stabilit de Economist Intelligence Unit, în Raportul global privind diferența de gen realizat de Forumul Economic Mondial, în indicele de percepție a corupției realizat de Transparency International”, precizează Nathalie Blanc Noel în articolul „Resolving the dilemma between equality and liberty: the Swedish political system”, pentru Eastern Journal of European Studies. Această performanță democractică obținută de țările nordice și un presupus statut de nou leagăn al democrației moderne au rădăcini adânci în lumea scandinavă încă din epoca vikingă.
Spaima nordului și primul „parlament” din Europa
Atunci când ne gândim la vikingi de obicei ne vin în minte războinicii nemiloși, de statură uriașă, care atacă și distrug totul în cale, prădând și aducând distrugerea. În realitate, societatea vikingă era mult mai complexă. În realitate, erau comunități de fermieri și meșteșugari care, împinși de realitățile politice și economice din Scandinavia, dar și de un spirit de aventură specific locurilor, plecau în „secerișul de vară”, adică în campanii de explorare și pradă. Atunci, fermierii scandinavi deveneau „vikingi”, oameni ai mărilor, războinici neînfricați și colonizatori. Vikingii au prădat, au ucis, au jefuit, dar mai mult au colonizat, întemeiat orașe și porturi prospere. Au deschis noi rute comerciale, au descoperit un nou continent (n.r America) și au întemeiat state (Rusia kieveană, Novgorodul). Mai mult decât atât, una dintre cele mai importante moșteniri vikinge a fost "Thing", adică Adunarea, un fel de Parlament.
Era un soi de Adunare a Poporului, un organism cu funcții complexe, considerat un soi de proto-parlament, în care fiecare individ liber al comunității era reprezentat. "Thing" este atestat încă din primele secole ale erei creștine la populațiile germane întâlnite de romani, dar a devenit faimos la vikingi. Se întrunea la intervale regulate, la nivel local și regional. Fiecare comunitate avea o astfel de adunare la care participau toți oamenii liberi. În cadrul ei se discutau chestiuni diverse, de la noi legi la negocierile privind alegerea căpeteniei, locul ales pentru noile raiduri vikinge, noi construcții sau chiar dispute. "Thing" a fost înființat, inițial, ca soluție de mediere a conflictelor sângeroase dintre clanuri. Fiecare jignire, atac sau afront se termina cu o vendetă sângeroasă între familii.
Negocierile erau prezidate de căpetenie sau rege, dar și de un păstrător al legilor, o persoană venerabilă care prezenta tuturor legea dezbătută, recitată din memorie. Apoi, fiecare om liber avea dreptul să-și spună opinia, iar cei acuzați să-și susțină punctul de vedere în mod liber. Aceste adunări erau influențate de aristocrație sau de războinicii influenți, dar, chiar și așa, faptul că toți oamenii liberi puteau participa și puteau lua cuvântul era o chestiune extraordinară într-o lume în care omul de rând era ignorat complet și adus la ascultare cu brutalitate. Tot mai multe discuții academice se concentrează pe faptul că Thing-urile sunt precursoare ale instituțiilor democratice așa cum le cunoaștem astăzi. În cadrul Thing-urilor se puteau aplica amenzi și pedepse grave, precum excluderea din comunitate. "Althing" islandez este considerat a fi cel mai vechi parlament din lume, care a supraviețuit până în zilelele noastre. Acesta a fost atestat pentru prima dată în anul 930 d.Hr.
La fel și "Gulating" norvegian, care are o vechime de aproximativ 1000 de ani. Deși thing-urile nu erau adunări democratice în sensul strict modern al unui organism ales, ele erau construite în jurul ideilor de neutralitate și reprezentare, în interesul unui număr cât mai mare de oameni. Istoricul Torgrim Titlestad preciza că Norvegia vikingă avea prin intermediul unui "Thing" un sistem politic avansat caracterizat printr-o participare largă a societății prin idei democratice. Important de știut, în societatea vikingă, acum 1100 de ani, femeile puteau divorța şi puteau să se ocupe de meșteșuguri și comerț.
Un părinte al națiunii și o politică a meritocrației
Odată cu încheierea epocii vikinge în secolul al XI-lea, statele scandinave au abordat sistemul feudal european, cu o aristocrație care domina teritorii întinse și pentru care munceau țăranii de pe domenii. A urmat monarhia absolutistă și centralizarea întregii puteri a statului în mâna suveranului. Un moment decisiv în istoria statelor nordice este domnia regelui Gustav Vasa. Născut în jurul anului 1496, acesta a devenit rege al Suediei în 1523. A domnit până în anul 1560. Gustav Vasa, fiul unui cavaler, a dat o lovitură de stat conducând o revoltă împotriva regelui Kirstian al II-lea, iar în urma luptelor de la Stockholm a reușit să obțină tronul. A întemeiat prima dinastie care va stăpâni Suedia sub forma unei monarhii ereditare.
Dar cele mai importante au fost reformele lui Gustav Vasa, care au transformat Suedia într-o mare putere europeană și au lăsat o moștenire de neprețuit, care a netezit drumul către o democrație solidă în lumea contemporană. Tocmai de aceea, Gustav este privit drept părintele fondator al statului suedez modern, iar data de 6 aprilie, ziua în care a fost ales rege, a devenit zi națională a Suediei. Cele mai importante reforme ale sale s-au referit la introducerea unei birocrații eficiente bazate strict pe meritocrație.
"În Suedia, regele Gustav Vasa a exploatat dizolvarea Uniunii de la Kalmar în 1523 și a evitat numirea în funcții, după rangul sau statutul social. A instalat executori judecătorești regali cu origine comună, numiți personal de rege, iar reformele ulterioare ale cancelarului Axel Oxenstierna în anii 1630 au creat un model birocratic mai consistent. Corupția nu a fost în niciun caz eliminată, dar eradicarea aproape completă a venalității și deținerii de funcții pe bază de influență și nepotism, de sus până jos, în administrație a fost implementată în toată Scandinavia”, preciza David Andersen în „The Foundations for Democracy in Scandinavia” pentru Broadstreet.
Această politică a meritocrației a solidificat încrederea populației în stat și în organismele sale. În plus, odată cu secolul al XVIII-lea a fost adoptată o nouă formă de guvernare în Suedia. Este vorba despre împărțirea Riksdag-ului (Parlamentului) în patru stări, corespunzătoare claselor sociale de la aceea vreme: nobilimea, clerul, burghezia și țărănimea. Fiecare stare avea un vot în deciziile privind noile legi și taxe. Noul Riksdag suedez nu a fost ales democratic, dar mai mulți oameni au fost implicați în luarea deciziilor. Puterea a fost distribuită, chiar dacă doar parțial, în societate, iar acesta a fost începutul unei perioade revoluționare în care populația a început să se obișnuiască cu exercitarea drepturilor și cu implicarea în societate.
Perioada a rămas cunscută în istoria Suediei drept Epoca Libertății. Deosebit de important este faptul că în anul 1766, în Suedia, a fost adoptată prima lege privind libertatea presei și a exprimării. O chestiune extraordinară pentru acele vremuri. Legea a fost aplicată doar opt ani, dar a rămas o piatră de hotar în dezvoltarea democrației moderne europene. După o perioadă de monarhie autoritară a regelui Gustav al III-lea, acesta a fost înlăturat iar Suedia a beneficiat de o nouă constituție în anul 1809. Era o constituție democratică care dădea puterea Parlamentului iar instațenele judecătorești deveneau independente. Legea libertății de exprimare și a presei au reintrat în vigoare. A urmat un șir nestingherit de reforme democratice, precum învățământul obligatoriu în 1840 și dreptul la vot universal în anul 1908, precum și dreptul la vot al femeilor în 1919.
O reformă agrară care a favorizat democrația
Un element important în crearea unei democrații solide în statele nordice a fost reforma agrară. Spre deosebire de alte state unde problema distribuirii pământului a fost nevralgică, marcată de convulsii sociale grave, în statele nordice totul s-a desfășurat pașnic, echitabil și bine pus la punct. Sistemul birocratic bazat pe meritocrație și pe competențe a avut un rol extraordinar.
„Conținutul politicilor agare a fost negociat în comisii care au inclus interese divergente, în principal prin petiții, funcționari publici, proprietari ingenioși și topografi, în timp ce comisiile tehnice formate din experți și juriști au supravegheat realizarea reformei. Împreună, s-au asigurat împotriva acaparării terenurilor de către proprietarii „conservatori” dar și a țăranilor „revoluționari”. Prin urmare, au contribuit la limitarea nemulțumirilor țăranilor și a rezistenței proprietarilor la reformă”, precizează David Andersen în lucrarea menționată mai sus. Iar proprietarul liber scandinav s-a remarcat ca fiind indispensabil în lupta pentru constituționalism liberal, alegeri libere universale și parlamentarism.