Video Cetățile dacice sacrificate în numele progresului. Fortărețe „electrificate” și acoperite cu relee de telecomunicații

Peste o sută de cetăți și fortificații antice au fost descoperite în România. Cele mai populare dintre ele au fost incluse în patrimoniul cultural mondial UNESCO, însă majoritatea au rămas puțin cunoscute românilor, iar unele monumente istorice au fost complet neglijate.

Cetatea dacică Ardeu (județul Hunedoara), aflată pe valea Geoagiului, în Munții Metaliferi, a fost construită în Antichitate pentru apărarea exploatărilor miniere de aur și argint din zonă și a drumului antic care lega valea Mureșului și Germisara de districtele miniere din Apuseni.

Cetatea dacică dispărută în craterul unei cariere de calcar

Fortificația dacică (video), veche din secolul I î. Hr., a fost abandonată în timpul războaielor cu romanii, la începutul secolului II d.Hr. Ulterior, a fost locuită sporadic în epoca romană și apoi în Evul Mediu. Arheologii au descoperit aici urmele unui palat nobiliar („turn-locuinţă”), o fierărie dacică și un atelier unde se prelucrau fierul, bronzul și cornul, precum și numeroase artefacte, printre care o statuie a zeului Mercur și obiecte decorative din bronz.

Dealul pe care se află cetatea a fost afectat începând din anii ’70 de o exploatare de calcar, care era folosit la construcția de drumuri și la fabricarea varului. În timpul excavărilor, au fost descoperite numeroase obiecte antice.

„De la Ardeu, de pe locul carierei de piatră, Petru Roșu a adunat mai multe fragmente ceramice, lucrate cu mâna, ornamentate cu butoni, brâuri alveolare etc. Unul din vase, de tip borcan, este întregibil. Tot de aici provine partea superioară a unei râșnițe, confecționată dintr-o rocă de calcar, puțin dură”, informau arheologii în 1977.

Exploatarea minieră, încheiată în anii ‘90, a dus la dispariția unei suprafețe mari din pintenul pe care a fost clădită cetatea dacică, iar odată cu ea și a unor vestigii istorice. În urma ei a rămas un crater imens.

Din anii 2000, cariera nu a mai fost redeschisă, după ce arheologii s-au opus pentru a preveni distrugerea cetății. Tot de atunci, cercetările arheologice au fost reluate, iar arheologii au reușit să recupereze obiecte antice prețioase și să descopere elemente ale fortificației (ziduri din piatră lipită cu lut), rămășițe ale unor locuințe și artefacte valoroase, inclusiv un zar din os, de influență romană.

În apropiere de Ardeu se află ruinele Germisarei (Geoagiu Băi, video), un fost complex termal daco-roman, unde au fost descoperite temple, băi și ofrande din aur dedicate zeităților antice. Drumul care trece pe la poalele cetății duce spre Zlatna, un fost centru aurifer important al Daciei.

Fortăreața antică, electrificată în epoca modernă

La mijlocul anilor ‘50, pe vârful Prisaca (1.219 metri) din Munții Orăștiei, aflat într-o zonă greu accesibilă, deasupra satului Costești (județul Hunedoara) arheologii au descoperit ruinele unei fortărețe antice dacice sau romane.

Inițial, oamenii de știință au descris-o ca fiind un castru roman cu dimensiuni de 300 / 120 de metri, co o formă neregulată, cu colțuri rotunjite adaptate terenului, și cu un șanț de apărare ce pare să fie în interior. Zidurile sale erau construite din îngrămădiri de pietre și dintr-o palisadă de lemn de brad.

„Dominând împrejurimile, Prisaca era un loc foarte potrivit pentru stabilirea unui castru. Spre apus se vede valea Streiului și Călanul, spre sud platoul Luncanilor și, în depărtare, Munții Retezatului. Castrul domină și înălțimea Vîrtoapele, cu numeroase așezări dacice, situată tot spre sud. Numai cetatea Blidaru, spre sud-vest, este ascunsă vederii de către plaiul întins al Prisăcii. Drumul de care de azi taie valul de pe latura răsăriteană a castrului. Pe drum, dar în afara valului, am găsit fragmente de ceramică roșie, cenușie (lucrată cu roata) și poroasă (lucrată cu mâna), alunecate, probabil, din interiorul castrului. În val am găsit pietre, bucăți mari de cărbune și urme de bârne de brad arse”, informau arheologii într-un raport din 1959.

În deceniile următoare, fortificația, pe care unii arheologi au considerat-o ca o așezare dacică mai veche decât cetățile dacice apropiate de la Costești și Blidaru, nu a mai fost cercetată. Satele Ludeștii de Sus (Strugari) și Costești - Deal, aflate pe culmi s-au stins treptat, iar drumurile lor care străbăteau Vârful Prisaca au devenit impracticabile. Așezarea de pe Vârful Prisaca a fost inclusă pe lista monumentelor istorice de categorie A, însă autoritățile nu au ținut cont de acest lucru.

„În mijlocul monumentului s-au înfipt niște stâlpi de beton, pentru linia electrică ce deservește, cred, satele Costești Deal și Strugari (Ludeștii de Sus). Pe punctul cel mai înalt, în interiorul fortificației, linia electrică se ramifică. Nu se putea face un ocol de câteva zeci/sute de metri?”, reclama arheologul Aurora Pețan, într-un articol publicat pe dacica.ro.

Cetatea dacică din Hunedoara, cu relee și stâlpi de funicular

Aflat la zece minute de mers pe jos de la Castelul Corvinilor, Dealul Sânpetru (video) păstrează vestigii ale unei cetăți dacice, identificată de unii specialiști ca fiind Singidava, precum și urmele unei fortărețe medievale ridicate ulterior pe același loc.

„Cum se va fi numit această cetate, nu se ştie, dar Hunedoara este şi astăzi numită Inidoara, ceea ce poate fi urma fonetică a vechii Singidava”, explica, în anii ‘80 arheologul Tiberiu Mariș.

Platoul a fost modelat artificial, formând o platformă de peste 300 de metri lungime, la o altitudine de 318 metri. În vremea dacilor, așezarea a fost fortificată cu ziduri de piatră și lemn, iar în apropiere s-au descoperit urme de locuințe și turnuri de pază. Cercetările din anii 2000 au confirmat o locuire continuă din perioada preistorică până în Evul Mediu.

„Descoperirea unor complexe majore și a unor elemente de armament susțin existența unei cetăți de pământ, funcțională până în secolul al XIII-lea”, se arată în Cronica cercetărilor arheologice (2006).

De peste două secole, pe Dealul Sânpetru s-a aflat și un cimitir reformat, folosit până în anii ’60, dar abandonat ulterior și vandalizat. În aceeași perioadă, dealul a fost traversat de o rețea de funiculare, folosită pentru transportul minereului de la Ghelari și Teliuc spre combinatul din Hunedoara.

În subsolul dealului a fost descoperit un rezervor natural de apă, exploatat din anii '60, și tot atunci a fost construit un adăpost antiaerian. În prezent, așezarea este acoperită în mare parte de tufișuri, iar puțini turiști ajung să-i descopere istoria.

Platoul netezit în urmă cu peste două milenii a păstrat ruinele instalațiilor de funicular din comunism și rămășițele vechiului cimitir reformat și este dominat de două relee de telecomunicații, amplasate în 1980 şi în 2006.

Și alte așezări antice din România au trecut prin situații la fel de dramatice de-a lungul timpului, unele dispărând în mare parte. Cetatea dacică Bănița a fost demantelată pentru ca materialele ei să fie folosite la construcția căii ferate a cărbunelui Simeria - Petroșani, iar din ruinele orașului roman Sarmizegetusa, localnicii au luat nenumărate monumente pentru a le folosi la construcții în satele din împrejurimi.