Cele mai răsunătoare scandaluri în care a fost implicat Brâncuși. De ce a dat sculptorul în judecată Guvernul SUA

Constantin Brâncuși a fost un om înaintea vremurilor sale, un artist care a revoluționat ideea de artă modernă. Tocmai de aceea, lucrările sale au stârnit, mai ales în perioada interbelică numeroase controverse testând limitele acceptate ale expresiei artistice. S-a judecat inclusiv cu Guvernul SUA.

Constantin Brâncuși este considerat unul dintre cei mai influenți sculptori ai secolului XX, un adevărat pionier al artei moderne. Prin operele sale, Brâncuși a redefinit sculptura și a provocat lumea artei să accepte abstractul, esențializarea și spiritualitatea în formă pură. Brâncuși a trecut de la realismul tradițional la o formă de artă abstractă, concentrată pe esența obiectului sau a ființei reprezentate.

Sculpturi precum „Pasărea în spațiu”, „Coloana infinitului” sau „Sărutul” nu copiază fidel obiectele, natura sau persoanele, ci merg pe latură adâncă, abstractă, pe esențe, transmițând energia, mișcarea, libertatea și ideea. Această abordare a deschis calea sculptorilor moderni și contemporani, demonstrând că forma abstractă poate fi profund expresivă, nu doar decorativă.

Constantin Brâncuși a fost un revoluționar al formelor și conceptelor. Prin abstractizare, esențializare și simbolism, el a schimbat felul în care lumea percepe sculptura, demonstrând că arta modernă poate fi profund expresivă, spirituală și universală. Pe scurt, a fost un pionier al modernismului, o sursă de inspirație pentru numeroși artiști. Fiind un om înaintea vremurilor sale, un vizionar, lumea artistică și societatea nu au fost mereu pregătite pentru a digera simbolistica și expresia artistică a lui Brâncuși. Tocmai de aceea, cariera sa a fost marcată și de scandaluri dar și de procese. Cele mai răsunătoare au fost cele din Franța, dar și din Statele Unite. Practic, apropiații lui Brâncuși au dat în judecată Guvernul Statelor Unite, după ce vameșii nu au vrut să recunoască valoarea artistică a operelor sale considerându-le ustensile de bucătărie. 

Brâncuși dat afară, cu poliția, de la expoziție din Paris

Unul dintre cele mai mari scandaluri în care a intrat Brâncuși, culmea, din cauza vizionarismului său, mai deloc înțeles de contemporani a fost cel legat de „Prințesa X”, o lucrare exponențială a marelui sculptor român. „Prințesa X”, era o sculptură inspirată de prințesa Maria Bonaparte, o aristocrată bogată și figură importantă a societății pariziene din perioada respectivă. Relația ei cu Brâncuși era mai degrabă platonică, iar sculptura respectivă simboliza imaginea ei în societatea pariziană.

Brâncuși a simplificat forma până la esență. Adică, sculptura are linii curbe, un aspect neted și simetric, care nu seamănă cu un bust tradițional de femeie. Artistul spunea că a încercat să surprindă esența femininului, nu doar trăsăturile fizice. Pe scurt, ca să nu mai lungim vorba, pentru un neinițiat în arta modernă, pentru un amator sau necunoscător de artă, semăna cu un penis erect. Ei bine, tocmai de aceea societatea, inclusiv cea simandicoasă și deschisă ca cea pariziană, nu a fost pregătită pentru o asemenea expresie artistică. Era ceva atât de nou încât nu au putut să o perceapă la valoarea și în esența ei. Că Brâncuși a realizat sau nu acest lucru, cert este că a expus-o la Salonul Independenților, de la Paris, în ianuarie 1920, una dintre cele mai cu ștaif expoziții din capitala Franței. De cum a văzut lucrarea, celebrul artist francez Henri Matisse a exclamat „Voilà le phallus!” (Uite falusul!).

Aceeași reacție au avut-o majoritatea participanților la expoziție. Credeau că este un falus erect și că Brâncuși a sărit calul, oferind publicului o lucrare pornografică. Amuzamentul inițial, chicotelile s-au transformat rapid în indignare și revoltă. Organizatorii au chemat efectiv Poliția, cerând ca lucrarea să fie scoasă, iar autorul ei dat afară de la expoziție pentru indecență și pornografie. Organizatorii erau disperați mai ales că la expoziție trebuia să sosească, în vizită, și președintele Franței. „După cum îmi povestea Brâncuși, și-a luat Principesa la subțioară și a coborât treptele în aclamațiile și huiduielile mulțimii irascibile, ca un Cezar în triumf la Roma. Nu se gândise să lucreze ceva obscen sau falic. Povestea cu indignare despre acuza nedreaptă. Principesa X (pare-se din familia Bonaparte) avea un gât lung, sâni proeminenți, era vanitoasă și se privea mereu în oglinzi. Piesa lui Brâncuși era o satiră”, preciza Petre Pandrea în „Brâncuși. Amintiri și exegeze”.

Brâncuși a fost șocat de această reacție și se întreba cum de oamenii prezenți la expoziție, majoritatea artiștii, oameni de cultură nu au reușit să-i pătrundă esența și să se gândească doar la ceva grobian. „Au aruncat insinuări de obscenitate asupra acestui bust din cupru lustruit! Eu personal nu am auzit astfel de aluzii. Sculptura mea este Femeia, însăși esența Femeii Eterne”, preciza Constantin Brâncuși.

De fapt, sculptura plecase de la o altă lucrare mai realistă numită „Woman Looking in a Mirror” ( n.r. „Femeie care se uită în oglindă”), inspirată chiar de prințesa Maria, dar Brâncuși a lucrat timp de ani de zile la simplificarea efectivă a formei până a ajunge la ceea ce vedem la „Prințesa X”, astăzi. „Sculptura mea este despre femeie, toate femeile într‑una, Femininul Eterno al lui Goethe redus la esența sa… Timp de cinci ani am lucrat, am simplificat, am făcut materialul să vorbească și să exprime ceea ce nu se poate spune”, adăuga Brâncuși. 

Atunci când Brâncuși a legitimat în instanță arta modernă

Scandalul de la Paris a fost o nimica toată față de ceea ce avea să urmeze șase ani mai târziu pe continent american. Brâncuși, în ciuda controverselor și a celor care nu erau pregătiți cultural să-i înțeleagă arta, a avut numeroși fani și adepți. 

Printre aceștia și Marcel Duchamp, cel care va deveni un celebru pictor francez. Ei bine, acest Duchamp, organizează la New York o expoziție personală Constantin Brâncuși, cu 71 de lucrări. Duchamp pleacă către New York cu exponatele. La vama americană, stupoare. Ofițerii vamali au văzut lucrările din cutii, le-au analizat și au decretat scurt: nu sunt obiecte de artă. Motivul era unul hilar. Conform legislației de la acea vreme, operele de artă importate puteau intra în SUA fără taxă vamală, dar numai dacă respectau canoanele conservatoare ale artei.  Cum ar fi sculpturi care imită direct formele naturale sau lucrări clasice.

Sculptura abstracționistă a lui Brâncuși nu se potrivea acestei definiții. Mai ales, după ce au văzut lucrarea „Pasărea în spațiu”. Această lucrare nu semăna deloc cu o pasăre, în accepțiunea ei naturală. Era o formă alungită, din bronz, elegantă și curbată, fără aripi, cap sau ochi. Ea sugera doar zborul și grația unei păsări. Ideea lui Brâncuși era esența zborului, nu detaliile fizice. Lucrarea capta lumina și crea impresia de mișcare și ușurință, de parcă ar zbura. Abstracțiunile acestea erau însă total străine pentru oficialii vamali care căutau să vadă o pasăre, așa cum oricine le poate vedea în natură, cu pene, cioc, aripi. Așa că s-au hotărât să o treacă la categoria ustensile de bucătărie și să o taxeze cu aproximativ 200 de dolari. Abia după intervenții sporite pe la autorități, din partea prietenilor lui Brâncuși, și mai ales a artiștilor americani pasionați de lucrările românului din Hobița, lucrările au fost acceptate în țară și duse la Galeria Brummer. Expoziția a avut un succes fulminant, fiind ulterior preluată și de Clubul Artei din Chicago.

Cu toate acestea rămânea o chestiune nerezolvată: arta lui Brâncuși nu putea să rămână la categoria ustensile de bucătărie. A urmat o luptă juridică care a schimbat profund viziunea despre artă și a fost sentința care a oferit, în mod legal, legitimitate artei moderne. Toată tevatura a început după ce evaluatorul vamal a precizat că toate lucrările vândute în Statele Unite, de Brâncuși, vor fi taxate, pentru că nu reprezintă obiecte de artă. 

„Mai multe persoane foarte respectate în lumea artei au fost rugate să-și exprime opiniile și astfel să ajute Guvernul în această privință. Una dintre aceste persoane ne-a declarat că «dacă asta este artă, atunci eu sunt zidar». Iar o alta ne-a spus că «punctele și liniuțele sunt la fel de artistice ca orice lucrare a lui Brâncuși»“, preciza evaluatorul pentru „The New York Evening Post”.

Ajutat de prietenii săi, Brâncuși a dat în judecată guvernul SUA în octombrie 1927. Părerile erau împărțite. Pe o parte erau cei cu viziune conservatoare care nu considerau arta modernă, artă în adevăratul sens al cuvântului.

De cealaltă parte cei care apreciau lucrările lui Brâncuși și le vedeau ca pe ceva nou și extraordinar. „Sugerează zborul, grația, aspirația, puterea și frumusețea, la fel cum o face o pasăre. Dar doar numele sau titlul lucrării, de fapt, nu înseamnă prea mult”, preciza un artist american.

În orice caz, în 1928, tribunalul a dat câștig de cauză lui Brâncuși. „Pasărea în spațiu” era recunoscută ca obiect de artă în Statele Unite. „Fie că suntem sau nu de acord cu aceste idei noi și cu școlile care le reprezintă, considerăm că trebuie să se țină cont de existența lor și de influența lor asupra lumii artei, așa cum este recunoscută de tribunale”, motiva instanța de judecată.

Nu a fost doar o victorie a lui Brâncuși ci a artei moderne, la modul general. Sculpturile lui Brâncuși transmit o stare, o emoție, un ideal, nu doar forme fizice. Acest proces a dus la recunoașterea legală și culturală a artei moderne și practic au introdus sculptura abstractă în galeriile internaționale, schimbând modul în care publicul a ajuns să perceapă arta.