Lucrurile la care trebuie să renunţăm pentru a deveni fericiţi
0Fericirea nu vine de la sine, ci trebuie cultivată pentru a ne simţi liberi, linştiţi şi mulţumiţi. De cele mai multe ori ne rezumăm la a supravieţui, fără a simiţi că ne trăim viaţa cu adevărat, alteori ne complicăm existenţa inutil şi devenim prizonierii propriilor prejudecăţi.
Oamenii cred că fericirea depinde în mod esenţial de lucrurile pe care trebuie să le facă în viaţă, dar pierd din vedere că este mai important să renunţe la anumite obiceiuri sau credinţe pentru a se simţi bine în propria piele, consideră psihologul Mihaly Csikszentmihalyi.
Petrecem timp alături de oameni toxici
„Suntem suma oamenilor cu care ne petrecem timpul“, spune un proverb mexican care avertizează cu privire la persoanele care ne influenţează starea de bine. De aceea este important să realizăm când avem în preajma noastră oameni anxioşi, negativişti, care ne fac să devenim asemeni lor, şi să ne distanţăm de ei.
Uităm să ne bucurăm pe drumul spre atingerea obiectivelor
Oamenii au nevoie să-şi seteze obiective în viaţă, dar asta nu înseamnă că trebuie să devenim atât de obsedaţi de atingerea lor încât să ne pierdem entuziasmul faţă de ceea ce se întâmplă până la momentul final. În momentul în care devenim mult prea concentraţi pe obţinerea rezultatului dorit, viaţa îşi pierde din savoare şi trecem peste etapele care ne duc mai aproape de obiectiv fără să ne bucurăm de fiecare reuşită în parte. „Descoperim fericirea atunci când suntem atenţi la fiecare detaliu din viaţa noastră, bun sau rău“, consideră Csikszentmihalyi.
Devine prea important ceea ce ne dorim şi uităm să apreciem ce avem deja
Atunci când avem sentimentul că nu suntem mulţumiţ indiferent de câte lucruri am realizat sau am acumulat, este timpul să luăm o pauză şi să reflectăm la ceea ce ne nemulţumeşte cu adevărat. Mereu grăbiţi să obţinem cât mai mult de la viaţă, uităm să mai apreciem aşa cum trebuie ceea ce am dobândit deja: familia unită, o sănătate de fier, prietenii adevăraţi etc. Fericirea ne inundă atunci când învăţăm să savurăm ceea ce avem, indiferent dacă ai mai multe motive de care să te bucuri sau mai puţine.
Să iertăm este peste puterile noastre
Iertarea este cea mai importantă şi mai frumoasă formă de iubire. În schimbul iertării vom ajunge să experimentăm adevărata pace interioară şi fericire. Numai că răzbunarea este cea mai la îndemână soluţie, una instinctuală, care ne macină şi ne face să simţim cât de amară este viaţa. Eliberarea va veni în momentul în care vom lăsa de la noi şi vom renunţa la încrâncenare.
Suntem cei mai aspri critici ai noştri
Suntem primii care ar trebui să se bucure de iubirea de care suntem capabili, dar cumva reuşim să ne transformăm în cei mai mari inamici ai noştri. Ne pricepem de minune să ne învinovăţim pentru cea mai mică scăpare şi să ne vedem în cea mai proastă lumină posibil.
Lăsăm stresul să ne acapareze
Stresul suge pofta de viaţă din noi, dar chiar noi suntem cei care îi oferim o astfel de putere distrugătoare.
Încercaţi să descoperiţi modalitatea prin care stresul vă poate ajuta să depăşiţi momente dificile şi, treptat, îşi va pierde din puterea distructivă. Gândiţi-vă, de exemplu, că stresul este cel care vă ajută să reacţionaţi prompt în situaţii limită şi astfel nu pierdeţi ocaziile.
Îi punem întotdeauna pe ceilalţi pe primul plan
Ne pasă prea mult de ceea ce cred oamenii din jur, de ceea ce spun sau de ceea ce fac. Ţinem cont de alţii atunci când alegem cu ce să ne îmbrăcăm, avem grijă ce spunem ca să nu supărăm pe cineva, evităm să spunem ceea ce simţim pentru că ne este teamă de un potenţial conflict, încercăm să mulţumim pe toată lumea, mai puţin pe noi. Suntem, de fapt, prizonierii aştepărilor pe care le au alţii de la noi. Probabil că este cea mai grea lecţie pe care trebuie să o învăţăm pentru a ne apropia de fericirea autentică: să ne acceptăm şi să ne afişăm aşa cum suntem indiferent de ceea ce încearcă alţii să ne dicteze.