Florii 2025: Ziua în care florile prind glas și credința înflorește. Tradiții și superstiții la ortodocși și catolici: cum aduci sporul în casă

Anul acesta, Floriile - sărbătoarea care marchează începutul Săptămânii Mari și, implicit, anunță Paștele – pică în aceeași zi atât pentru ortodocși, cât și pentru catolici: 13 aprilie 2025, o coincidență de calendar care adaugă profunzime unei zile deja pline de simboluri.

Este, poate, momentul perfect pentru a redescoperi ce înseamnă această sărbătoare, nu doar din perspectiva religioasă, ci și prin obiceiurile și magia care au transformat-o într-un ritual adânc înrădăcinat în sufletul satului românesc.

Ce înseamnă Floriile pentru ortodocși și catolici: semnificația Duminicii Floriilor

Duminica Floriilor este momentul în care Iisus a intrat în Ierusalim călare pe un măgar (asin), iar mulțimea l-a întâmpinat cu ramuri de finic (palmier conform altor traduceri) și a așternut haine pe drum, creând astfel un fel de covor simbolic, ca semn de respect și adorație. Era imaginea unui rege smerit, venit să aducă pacea. În spatele exuberanței mulțimii, însă, se ascundea o prevestire a patimii ce va urma.

La ortodocși, sărbătoarea este cunoscută ca Duminica Floriilor și este a șasea duminică din Postul Mare, având o puternică încărcătură spirituală. În biserici se citesc pasaje despre Intrarea Domnului în Ierusalim, iar credincioșii vin să sfințească ramuri de salcie, simbol al blândeții și al renașterii.

La catolici, este numită Dominica in Palmis, dar și Duminica Patimilor, pentru că liturghia include lectura Evangheliei care cuprinde întreaga relatare a patimilor lui Hristos. Spre deosebire de ortodocși, catolicii sărbătoresc Floriile punând accent mai mare pe partea dramatică a Săptămânii Mari, chiar din această zi.

Simboluri centrale ale Duminicii Floriilor

Duminica Floriilor este marcată de simboluri care reflectă atât tradiții religioase, cât și elemente ale naturii și vieții, fiecare având o semnificație profundă în contextul acestei sărbători.

Ramurile verzi – salcia înlocuiește în țările est-europene ramurile de finic menționate în Biblie. Salcia este simbolul Floriilor, al reînvierii naturii și al veșniciei.

Floriile își au originea în zeița romană a florilor, Flora, iar în România sărbătoarea a fost asociată și cu floarea ca simbol al vieții.

Totodată, este și ziua onomastică a celor care poartă nume de flori, adăugând o dimensiune luminoasă sărbătorii.

Obiceiuri românești de Florii. Diferențe între ortodocși și catolici

Deși Floriile au aceeași semnificație creștină – intrarea Domnului în Ierusalim –, obiceiurile diferă considerabil între ortodocși și catolici. Dincolo de slujbele religioase, această zi a inspirat tradiții aparte, încă vii în satele românești, în care natura, simbolurile și credința se împletesc într-un ritual al primăverii. 

Tradiții la ortodocși: ritualuri românești de primăvară - Floriile și ramurile de salcie

În România, Floriile sunt sărbătorite cu o mare diversitate de tradiții, iar la ortodocși, obiceiurile sunt profund ancorate în simboluri religioase și populare. De la sfințirea ramurilor de salcie, simbol al reînvierii, până la credința că florile pot aduce noroc și împliniri, aceste practici reflectă legătura puternică dintre sacru și folclorul tradițional românesc.

Floriile sunt, de asemenea, una dintre puținele duminici din Postul Paștelui sau Postul Mare când ortodocșii au dezlegare la pește, ceea ce adaugă o notă de sărbătoare și veselie în rândul credincioșilor. 

De asemenea, în tradiția ortodoxă românească, se obișnuiește ca de Florii să se dea de pomană pentru sufletele celor decedați, un obicei similar altor sărbători religioase importante. De obicei, se dau colaci, fructe, băuturi și alimente de post, pâine și plăcinte coapte în casă, dar și bani sau alte daruri, în anumite zone, pentru a ajuta pe cei săraci sau nevoiași. Acest obicei are rolul de a aduce binecuvântare și de a exprima un act de caritate, în spiritul sărbătorii. Darurile și ajutorul oferite celor în nevoie sunt văzute ca un mod de a trăi în armonie cu învățăturile religioase, într-o perioadă de reflecție și pregătire pentru Paște.

Etnografii au documentat diverse credințe populare care conferă acestei zile un caracter unic în fiecare regiune a țării, dar care păstrează o semnificație universală, legată de pregătirea pentru Paște și de celebrarea intrării lui Iisus în Ierusalim.

Sudul și Muntenia: salcia sfințită aduce ursiți, protecție și belșug

În sudul țării și Muntenia, ramurile de salcie sfințită sunt aduse acasă și așezate la icoane, la porți, în grădini sau livezi, cu credința că aduc protecție și belșug. Fetele tinere pun ramuri sub pernă, sperând astfel să-și viseze ursitul.

În aceeași zonă, în trecut se practica obiceiul „Lăzărelul”, specific și Dobrogei, în cadrul căruia un grup de fete, dintre care una îmbrăcată în mireasă, colinda casele interpretând o scenetă despre moartea și învierea lui Lazăr. Acest ritual era considerat aducător de fertilitate și prosperitate pentru comunitate.

Moldova și „măturatul drumului”

Și în această zonă, salcia, o plantă cu semnificație adâncă în tradițiile de Florii, este folosită pentru protecția locuințelor și pentru asigurarea unei recolte bogate. Gospodinele din Moldova păstrează ramurile sfințite la icoane sau folosite pentru a fumega (sau „a arde ramuri de salcie”) casele, alungând ghinionul și spiritele rele.

Conform unei legende, Maica Domnului, aflată în drumul ei către Iisus răstignit, a fost ajutată de o salcie care și-a aplecat crengile pentru a o sprijini să treacă o apă. În semn de recunoștință, Maica Domnului a binecuvântat salcia, iar ramurile acesteia au devenit un simbol sacru, fiind aduse la bisericile din întreaga țară în ziua de Florii.

Astăzi, în unele sate din Moldova, încă se mai practică obiceiul simbolic al „măturatului drumului”, care amintește de așternerea mantalelor în calea lui Hristos. Acest ritual are rolul de a întâmpina cu respect și reverență venirea lui Iisus.

Ardeal și Maramureș: salcia - simbol al speranței și învierii

Salcia sfințită este dusă la cimitir și așezată pe crucile celor dragi, ca simbol al speranței în înviere. În unele sate, femeile și fetele împletesc cununi de salcie, pe care le păstrează pe tot parcursul anului.

În aceste regiuni, salcia nu avea doar un rol simbolic, ci și unul legat de dragoste și sănătate. De exemplu, fetele tinere puneau o cămașă curată și o oglindă sub un păr altoit, iar dimineața de Florii le foloseau pentru ritualuri menite să aducă noroc în dragoste și sănătate. Se credea că oglinda „încărcată” avea puteri magice în farmecele de iubire.

Bucovina și mâțișorii sfințiți: remediu pentru dureri de gât și simbol în apicultură

În Bucovina, se crede că înghițirea mâțișorilor sfințiți în Duminica Floriilor (ultima duminică din Postul Paștelui) protejează împotriva durerilor de gât și a inflamațiilor la mușchii grumazului sau amigdalelor.

Mâțișorii sfințiți, împreună cu ramurile de salcie, sunt păstrați pe tot parcursul anului sub formă de cununi, așezate la streașina casei sau a grajdurilor. În cazul vremii rele (zloată, trăsnete sau grindină), se pune o crenguță de salcie pe foc, iar fumul care se degajă este considerat a alunga negura și a atenua vrăjmășia vremii.

În plus, mâțișorii sunt folosiți și pe stupi, în credința că vor aduce o recoltă mai bogată de miere în anul următor.

Banat și Crișana: salcia binecuvântată, scut împotriva bolii și vremii rele 

Și în aceste zone, o parte din salcia sfințită este păstrată pentru a fi arsă în caz de boală sau vreme nefavorabilă. În Satu Mare, se crede că ramurile de salcie sfințite protejează locuințele de trăsnete și grindină.

În alte sate, în ajunul Floriilor, în trecut, fetele preparau o infuzie din apă cu salcie, busuioc și fire din ciucurii unei năframe. Cu această apă, se spălau pe cap în dimineața de Florii, aruncând apoi lichidul la rădăcina unui pom fructifer, rostind: „Cât de frumos e părul înflorit, așa de frumoasă să fiu și eu; cum se uită oamenii la un păr înflorit, așa să se uite și la mine”. Această practică avea rolul de a le asigura frumusețea și atracția în fața flăcăilor.

Tradiții la catolici de Florii în România

În comunitățile catolice din Transilvania, Banat și Bucovina, se păstrează ritualuri deosebit de frumoase:

• Procesiuni în jurul bisericii cu ramuri de salcie, cântând „Osana, Fiului lui David”;
• Ramurile sfințite sunt apoi păstrate în case, la icoane, pentru binecuvântare și protecție;
• Uneori, ramurile vechi sunt arse, iar cenușa este folosită la Miercurea Cenușii, din anul următor, la începutul Postului Paștelui catolic.

Lucruri mai puțin știute și superstiții de Florii

Floriile sunt, așa cum menționam și anterior, o sărbătoare cu semnificații adânci și tradiții fascinante. În cadrul acesteia există și o serie de superstiții în Duminica Floriilor mai puțin cunoscute, care adaugă mister și farmec zilei. Aceste credințe populare reflectă legătura între viața cotidiană și obiceiurile străvechi, oferind o dimensiune aparte sărbătorii. Iată câteva dintre ele:

Florile „vorbesc” – Se spune că, în noaptea de Florii, florile capătă glas. Cine le aude nu mai are mult de trăit. Această credință rară face parte din simbolismul florilor ca punte între lumi.

O zi capricioasă – Vremea de Florii este considerată un semn pentru cum va fi Paștele. Dacă este frig sau plouă, se preconizează o vreme schimbătoare și de Paște.

Cine se spală pe cap în ziua de Florii riscă să albească – Aceasta este o superstiție larg răspândită în sudul țării. Cu toate acestea, în alte zone se crede că este de bun augur să te speli în această zi pe cap cu apă cu busuioc sfințit.

Salcia sfințită e leac – Se crede că ramurile de salcie sfințită, dacă sunt puse în apa de baie a copiilor sau atinse de bolnavi, aduc sănătate.

Nu se coase, nu se spală – Munca în ziua de Florii este considerată păcat.

Și aceste superstiții, transmise din generație în generație, ne amintesc de tradițiile populare care au rădăcini adânci în cultura românească și continuă să îmbogățească sărbătoarea de Florii.

Floriile: mai mult decât flori. O lecție despre renaștere, răbdare și speranță

Deși preced o tragedie, Floriile rămân una dintre cele mai luminoase sărbători din calendarul creștin. Ele poartă cu sine parfumul florilor, dar și tăcerea dinaintea sacrificiului.

Împacă sacralul cu folclorul, superstiția cu speranța, și ne învață că, chiar și în momentele de jertfă, există mereu o promisiune de renaștere – a naturii, a vieții și a spiritului nostru.