De ce este pensia un capăt de drum pentru români?

La 65 de ani, pensionarul român părăseşte locul de muncă şi se pregăteşte să-şi încheie socotelile cu viaţa. La aceeaşi vârstă, pentru alţi europeni, în special din ţările occidentale, viaţa abia începe.

În România, există 5,4 milioane de pensionari la ora actuală. Dintre numărul total al pensionarilor, 41% trăiesc la limita sărăciei, după cum arăta un raport european din 2011. Chiar şi aşa, rămâne un procent al populaţiei care, odată ieşită la pensie, se pregăteşte să-şi încheie socotelile cu viaţa, ca şi cum nu a mai rămas nimic de făcut.

În acelaşi timp, un material recent, publicat de BBC, rezuma câteva dintre miturile care planează asupra pensiei şi care nu vor pieri niciodată. „Abia aştept să scap de muncă” este primul mit în faţa căruia cad pradă oamenii încă activi. Dorinţa unei vieţi relaxate piere odată ce zilele libere devin regulă, astfel încât, 64% din oameni ajung să-şi dorească să mai fi rămas angajaţi şi după vârsta de pensionare. „Viaţa la pensie nu va mai fi atât de scumpă” sau „Voi face numai lucruri extraordinare” sunt alte două idei care nu devin realitate, potrivit unui studiu european. În timp ce publicul european are propriile iluzii legate de viaţa la pensie, românii par excluşi din această ecuaţie, în care nu se potrivesc deloc.

Mai bine acasă decât în lume

„Ce o să zică lumea? Nu pot să-mi las casa şi gospodăria şi să plec hai-hui”, i-a spus bunica, în vârstă de 82 de ani, nepoatei sale, Maria. Aceste este răspunsul pe care Maria îl primeşte de fiecare dată când încearcă să-şi scoată bunica la o plimbare, fie chiar şi pentru o zi. Refuzul bunicii Mariei este reprezentativ pentru o bună parte a populaţiei care, odată ieşită la pensie, nu mai vede viaţa în afara perimetrului casei sau curţii. Dacă pentru cei care trăiesc la limita sărăciei motivele sunt de înţeles, ce-i opreşte pe foştii angajaţi să se bucure de viaţă, de călătorii şi experienţe noi? 

Mici schimbări pot fi observate: tot mai mulţi pensionari români care apelează la serviciile turismului religios şi pleacă în pelerinaje. 5% din clienţii agenţiilor de turism din România sunt pensionari, oameni dispuşi să cheltuiască până la 1.000 de euro pentru o vacanţă. În timp ce restul rămân închişi în casă, aşteptându-şi obştescul sfârşit. Înainte de motivele financiare, există o mentalitate responsabilă pentru acest regres, poate aceeaşi potrivit căreia românii devin, după o vârstă, moşi şi babe, atât în ochii lumii, cât şi ai lor.  

Pensionarul român, o specie aparte

Psihologul Ionuţ Ghiugan este de părere că situaţia pensionarilor români este una aparte, care se diferenţiază clar de restul populaţiei occidentale.

„În mod firesc, pensionarea ar trebui privită ca o recompensă pentru munca şi eforturile zilnice prestate timp de zeci de ani, ca o perioadă de relaxare şi reorientare spre confort şi viaţă de familie. Pentru mulţi români, însă, această perspectivă continuă să rămână un vis frumos, realitatea cotidiană creionând un alt  scenariu mult mai sumbru. Scăderea veniturilor familiei, perspectiva bolii sau a invalidităţii, lipsa accesului la un sistem funcţional de asistenţă medicală,  problemele financiare ale copiilor sau altor membrii ai familiei, restructurarea întregului regim de viaţă, activitate şi relatii sociale, sunt câteva probleme majore pe care viitoarea pensionare le aduce în prim-plan”, spune psihologul. 

Tocmai din aceste motive, pensionarea nu mai poate fi privită ca un nou început, ci ca o problemă majoră a vârstei a treia. „În concluzie, în condiţiile unei societăţi incapabile să asigure pentru această categorie un minim de confort şi protecţie, principala preocupare a pensionarului român este legată de supravieţuire şi menţinerea unui nivel de viaţă acceptabil”, explică Ionuţ Ghiugan.

Unii pot, dar nu vor

Dar ce se întâmplă cu restul pensionarilor, care poate şi-ar permite o vacanţă pe an sau pe care fii şi nepoţii îi pot răsfăţa, dar aceştia refuză fără drept de veto.

„Lipsa unei activităţi constante şi retragerea din plan social reprezintă cele mai mari provocări ale acestei vârste. Dacă pensionarii nu reuşesc să umple aceste goluri şi să se reorienteze spre alte proiecte în plan personal sau familial, echilibrul interior poate fi afectat şi pot apărea dificultăţi importante în adaptarea la solicitările vârstei”, spune specialistul.

Tocmai de aceea, oamenii care se pregătesc de pensie nu trebuie să privească această perioadă ca pe sfârşit, ci să încerce să menţină vii interesele din alte domenii. „Trebuie să se bucure de o nouă perspectivă asupra vieţii, în care au timp să ofere şi să primească atenţie şi afecţiune din partea celor dragi”, explică acesta. 

Şi Marea Britanie se confruntă cu sărăcia în rândul pensionarilor. Recent, „Daily Mail” publica un material potrivit căruia „peste 300.000 de britanici, cu vârste de peste 70 de ani, nu pot renunţa la muncă, din cauza sărăciei”. În acelaşi timp, tot în Regatul Unit există un alt fenomen printre oamenii de vârsta a treia: divorţul de argint. Ajunşi la vârsta pensionării, tot mai multe cupluri divorţează, în ideea că viaţa nu este nici pe departe terminată şi pot încerca din nou să-şi găsească un partener pe măsură. Problemele universale care lovesc cuplurile britanice există cu siguranţă şi în cazul cuplurilor autohtone, dar poate fi observată această tendinţă şi la noi? Oameni care să-şi trăiască viaţa şi după ce societatea le dă liber. 

Condamnaţi la sărăcie

„Ştim că într-o societate sănătoasă si prosperă preocuparea pentru viitor (copii) şi trecut (pensionari) reprezintă o politică normală ce asigură creşterea şi dezvoltarea socială. Lipsa posibilităţilor financiare pentru marea majoritate a pensionarilor din România face aproape imposibilă discuţia legată de călătorii, vacanţe exotice sau alte hobby-uri costisitoare. Atunci când preocuparea pentru plata întreţinerii, asigurarea medicamentelor indispensabile supravieţuirii şi a unei alimentaţii corespunzătoare reprezintă dominata vieţii cotidiene, preocuparea pentru lux sau alte activităţi din această categorie sunt nerealiste şi lipsite de sens”, spune Ionuţ Ghiugan.

Cum vor arăta viitorii pensionari?

Dacă regimul comunist poate fi considerat responsabil pentru mentalitatea prezentă şi atitudinea asupra pensionării, cum vor arăta viitoarele generaţii de pensionari, crescuţi în libertate şi capitalism? „Situaţia nu poate fi optimistă, din cel puţin două perspective. O bună parte a populaţiei adulte, mai ales cea din mediul rural, nu are un loc de muncă stabil sau lucreaza la «negru». Viitorii pensionari ai României nu vor beneficia de pensie sau pensia pe care o vor primi va fi la o valoare foarte mică. Pe de altă parte, în prezent, multe familii din România trăiesc având ca singura sursă de venit pensia părinţilor sau alocaţiile sociale. Pierderea părinţilor şi, în mod indirect, a singurei surse de venit va constitui pentru mulţi români o adevarată dramă de viaţă”, conchide psihologul.

Citeşte şi:

Deep Purple. Bine aţi venit la clubul pensionarilor rock!

Bunicii hotărâţi să înveţe limba lui Shakespeare

Iubire ca în prima tinereţe la 88 de ani

Calendar 2014, faza pe azil: cum se distrează bătrâneii din Germania