De ce avem nevoie de feedback

Un mesaj-cheie al ciberneticii este că nu poţi controla ceva decât dacă ai un feedback, iar asta înseamnă măsurarea probabilităţilor. Nu poţi lovi o ţintă în mişcare decât dacă ai un feedback despre cum se mişcă, la fel cum nu poţi şti dacă un medicament este bun decât dacă ştii câţi oameni s-au simţit mai bine după ce l-au folosit.

Cibernetica este numele dat studiului feedback-ului şi a sistemelor care-l folosesc în toate formele sale. Termenul provine din limba greacă şi a inspirat multe dintre primele lucrări în cibernetică. Pe la mijlocul secolului XX, cibernetica a devenit o mişcare intelectuală implicată în foarte multe discipline. A creat un limbaj comun care le permitea inginerilor să converseze cu psihologi sau ecologiştilor să discute cu matematicieni despre organismele vii din punctul de vedere al sistemelor de control a informaţiilor.

Un mesaj-cheie al ciberneticii este că nu poţi controla ceva decât dacă ai un feedback, iar asta înseamnă măsurarea probabilităţilor. Nu poţi lovi o ţintă în mişcare decât dacă ai un feedback despre cum se mişcă, la fel cum nu poţi şti dacă un medicament este bun decât dacă ştii câţi oameni s-au simţit mai bine după ce l-au folosit.

Creierul uman pare să fie întruparea acestui principiu cibernetic. Cu feedback-ul potrivit, oamenii au ajuns să controleze lucruri improbabile, cum ar fi propriile bătăi ale inimii sau dilatarea şi contractarea pupilelor. Pare posibilă chiar controlarea celulelor individuale ale creierului, notează BBC.

Dar metodele de a mări feedback-ul pot accelera învăţarea lucrurilor de zi cu zi. De exemplu, dacă înveţi să arunci la coşul de baschet, feedback-ul de felul „ai dat cu doar trei centimetri la stânga“ te poate ajuta să înveţi mai repede şi să devii mai bun într-un timp mult mai scurt.

Poate cel mai bun exemplu de feedback mărit este dezvoltarea aptitudinilor de scriere, fapt care ne permite să transformăm limbajul şi experienţele în ceva permanent, întărindu-le în faţa timpului, a spaţiului şi a memoriei.
Mulţumită feedback-ului, oamenii nu mai sunt programe simple coordonate de reflexe. Am dezvoltat răspunsuri complexe în relaţia cu mediul înconjurător. Asta le permite animalelor, şi nouă, să urmăm un scop. Motoarele şi ceasurile pot părea incredibil de sofisticate, dar până când nu vor fi în stare să adune propriile date despre mediu şi să le folosească, sunt prinse în capcana tiparelor.

Feedback-ul, începând cu simţurile şi întinzându-se pe o mai mare perioadă de timp, ne permite să ne reinventăm, să călătorim în locuri care nu au fost programate dinainte şi ne lasă să învăţăm din istoricul acţiunilor noastre. În acest fel, umanitatea a evoluat, conchide BBC.