VIDEO Maia Morgenstern: „Ca actriţă, mă dăruiesc cu toată încrederea“

Invitaţii lui Cezar Paul-Bădescu la Adevărul Live de astăzi, de la ora 15.00, au fost Maia Morgenstern şi Marius Bodochi, care joacă în spectacolul „Hamlet“ de la Nottara.

O nouă montare a celebrei piese shakespeariene Hamlet, în regia lui Marcel Ţop, îi are pe Maia Morgenstern în rolul reginei Gertrude şi pe Marius Bodochi în rolul regelui uzurpator Claudius, unchiul lui Hamlet. Hamlet este jucat de Tudor Aaron Istodor, astfel încât el şi Maia Morgenstern sunt fiu şi mamă şi pe scenă, şi în viaţa reală.

Cele mai importante declaraţii: 

Maia Morgenstern: „Spectacolul Hamlet s-a născut foarte greu. Am repetat în multe spaţii, ne-a plouat în cap în multe spaţii. Ne-am adunat cum am putut. Determinarea tinerilor actori, bucuria lor, credinţa lor, parcă au fost trasee iniţiatice, cu greutăţi insurmontabile“. 

Marius Bodochi: „Băiatul Maiei (actorul Tudor Aaron Istodor, n.r.) e Hamlet. El nu trebuie să înveţe decât textul. Aşa e el, aşa l-a lăsat dumnezeu. Are atâta lumină, atâta înţelepciune, atâta sensibilitate. El ştie ăntotdeauna ce spune cu privirea. Eu nu am întâlnit acest lucru decât la marii actori. L-am văzut pe Tudor prima dată la Piatra Neamţ şi îi ţin minte ochii. Privirea aceea a rămas şi acum“.

Maia Morgenstern: „Îl văd pe Tudor pe scenă şi mi se umple sufletul de drag. Nu pot să ascund faptul ca mi-e jale când îl văd luptându-se cu atâtea greutăţi. Raţiunea îmi spune că aşa se şlefiueşte un diamant.“ 

Maia Morgenstern: „Vorbeam cu un prieten care a văzut 38 de montări ale lui Hamlet, de ce să mai facem încă una? Pentru că sunt generaţii care nu au văzut Hamlet şi care se cuvine sa vadă Hamlet.“ 

Maia Morgenstern: „Hamlet răspunde pentru fiecare dintre noi la întrebările: ce e cu teatrul, cum e cu teatrul? Mai bine să ai parte să un epitaf rău după moarte decât să intri în gura actorilor în timpul vieţii. Un motor al conştiinţei îl declanşează teatrul. Acest lucru, poate şi în spectacolul nostru, îngăduie şi mândria, şi modestia, şi zonele în care îmi păstrez un dram de subiectivitate. Spectacolul regizat de Marcel Ţop pune aceste întrebări.“

Cine mai are nevoie de Shakespeare? 

Marius Bodochi: „Nu cred că teatrul e depăşit. Un semestru întreg din anul trei făceam numai Shakespeare cu studenţii la teatru de la Universitatea Babeş-Bolyai. Shakespeare e o şcoală pentru un actor, la fel cum în anul întâi voiam să fac numai dramatizări după Cehov. Atât de bine înţelegi la Shakespeare ce e între replici, ce izvorăşte dintre replicile lui Shakespeare.“ 

Marius Bodochi: „În prezent, uzurpatorul nu e un rege, dar poate fi un vecin. Sunt mici războaie zilnice, iar Shakespeare te învaţă viaţa. De aceea vine lumea la Shakespeare. Cum să nu te duci la Shakespeare, când e totul atât de bine acolo, totul se înţelege?“

Le aveam pe toate în copilărie – am avut Larousse (dicţionar enciclopedic francez, n.r.) la 5 ani. Părinţii mei m-au învăţat să găsesc totul în Larousse, un univers întreg, m-au învăţat să învăţ, să fiu curioasă, să îmi placă să scormonesc mai adânc, să folosesc un dicţionar, o enciclopedie. Maia Morgenstern, actriţă

Maia Morgenstern: „La întrebarea «Cum se simte nepotul nostru Hamlet?», răspunsul e «Mănânc vânt şi mă hrănesc cu promisiuni». Marile întrebări sunt cristalizate, esenţializate ca un parfum într-o sticuluţă preţioasă. Rezonăm şi găsim un sprijin şi reuşim să găsim un răspuns în Shakespeare. Nu-mi găsesc argumentele? Precis, într-un citat din Shakespeare voi avea materializartea concretă a ceea ce nu reuşesc să formulez cu propriile mele cuvinte.“ 

Maia Morgenstern: „Facem parte dintr-un sistem întreg. E vorba de o luciditate cu care s-ar cuveni să privim în oglinda propiei noastre conştiinţe, să vedem cum putem trăi cu ficatul nostru, cu adrenalina noastră, cu propriile noastre compromisuri şi apoi să mai dăm şi verdicte.“ 

Marius Bodochi: „Schimbarea trebuie să pornească de la tine. Ce e frumos la teatru e ca nu te lupti cu cineva dinafară, tu te lupţi cu tine. Tu poţi fi cel mai mare prieten sau cel mai mare duşman al tău. Schimbarea trebuie să înceapă cu noi.“ 

La sfârşitul lunii trecute, pe 25 ianuarie, viscolul puternic a smuls o parte din acoperişul Teatrului Evreiesc de Stat, unde Maia Morgenstern este directoare. În acest moment, lucrările pentru reabilitare au fost aprobate de către Consiliul Municipiului Bucureşti. 

Maia Morgenstern: „Există bunăvoinţă, există preocupare, înţelegere (faţă de restaurarea acoperişului Teatrului, n.r.). Există promisiuni, există preocupare reală. Aş minţi să zic că nu. Dar ce fac astăzi, care sunt procedurile, priorităţile – asta depinde de conştiinţa fiecăruia. Astăzi, 10 februarie, actorii Teatrului de Stat Evreiesc vor juca afară. Aşteptăm autorităţile să ni se alăture. Clădirea este monument istoric înscris în Monitorul Oficial. Şi-atunci... e greu de înţeles.“

Maia Morgenstern: „Au fost momente foarte grele. Interveneau greutăţi în viaţa mea şi am avut parte de încrederea colegilor şi partenerilor direcţi şi indirecţi de scenă. Simţeam umărul de sprijin – vom parcurge, vom lucra dincolo de repetiţiile programate. Am fost teribil de ajutată. Oricând aveam înţelegere, sprijin, profesionalism şi ajutor până la cele mai mici amănunte. Mă simţeam luată, protejată, adusă la nivelul celorlalţi.“

Înţelegerea pe scenă dintre cei doi actori

Marius Bodochi: „E dincolo de cuvinte. E o înţelegere tacită. Nu cu toţi reuşeşti să faci asta. E vorba de chimie – nu vorbeşti, faci. Când trebuie să vorbeşti prea mult, nu faci nimic.“

Maia Morgenstern: „E vorba de încredere totală că nu eşti singur. Dacă te dăruieşti, primeşti înapoi. Nu sărăceşti. Ca actriţă, mă dăruiesc cu toată încrederea.“

Maia Morgenstern: „Le aveam pe toate în copilărie – am avut Larousse (dicţionar enciclopedic francez, n.r.) la 5 ani. Părinţii mei m-au învăţat să găsesc totul în Larousse, un univers întreg, m-au învăţat să învăţ, să fiu curioasă, să îmi placă să scormonesc mai adânc, să folosesc un dicţionar, o enciclopedie.“

Marius Bodochi: „Era uşor atunci, în anii 60. Îţi permiteai să mergi la un spectacol de teatru, la filarmonică. Mi-aduc aminte că de-atunci îmi plăcea Vivaldi.“