VIDEO La mulţi ani, Marin Moraru! Actorul împlineşte 77 de ani
0Actorul Marin Moraru împlineşte astăzi, 30 ianuarie, 77 de ani, dintre care 53 de ani, începând din 1961, i-a petrecut pe scenele de teatru şi pe platourile de filmare. Moraru şi-a scris memoriile unei vieţi de actorie în volumul „Suntem ce sunt amintirie noastre“, de la Editura Allfa, care a fost lansat în noiembrie 2013.
În biografia „Suntem ce sunt amintirile noastre“ (Maria Capelos într-o discuţie amicală cu Marin Moraru), Marin Moraru îşi face o auto-analiză critică şi îi trece prin acelaşi filtru şi pe colegii săi de breaslă. „Omul Marin Moraru este irascibil uneori, gestual vorbind, brutal. Şi asta se întâmplă neaşteptat, când o picătură umple paharul şi nu ştii când şi care e picătura aia. Ţin îngrozitor de tare la oricine este în faţa mea, cuvintele nu mai au expresia normală, ci devin urlete. Mă înroşesc, dau din mâini ca o pasăre rănită şi aş fi în stare să omor pe toată lumea. Dar, ce este cel mai îngrozitor e că după ce se termină evenimentul, eu îl refac în gând şi mă enervez şi mai tare“, notează actorul în cartea sa.
„Meseria aceasta (de actor, n.r.) se fură. Şi furi cât poţi, cum poţi şi de la cine poţi. Şi de la cei buni şi de la cei slabi. În viaţa de actor, cel mai mult înveţi stând în arlechin, dreapta, stânga scenei, locul pe unde se intră în scenă. Acolo vezi şi stângăciile, vezi şi când actorul are aură. Ce înseamnă aură? Când nu mai ştii de tine, nu mai ştii cât timp a trecut, nici măcar nu mai ştii ce ai făcut exact în tot timpul ăsta. Marin Moraru, în volumul „Suntem ce sunt amintirile noastre“
În timpul lansării volumului „Suntem ce sunt amintirile noastre“, de la Târgul de Carte Gaudeamus (20-24 noiembrie 2013), Moraru a mărturisit, emoţionat, că „în paginile acestei cărţi se află sufletul meu“. La eveniment au fost prezenţi mari actori de teatru din România: Virgil Ogăşanu, Mircea Albulescu, Tora Vasilescu, Oana Pellea şi alţii. Atunci, Albulescu a precizat că, „dintre toţi actorii din România, Marin Moraru este omul care a citit cel mai mult“ şi că „aşa se explică nevoia lui de a mărturisi ce a parcurs în viaţa lui neteatrală, şi anume în viaţa lui de mare pasionat de literatură“.
„Cine nu mă cunoaşte personal, ci doar de pe scenă sau de pe ecran mă crede un om cald, bonom“, mai spune Marin Moraru în cartea sa. „Toată lumea se aşteaptă să fiu calm, se aşteaptă ca vorbele care-mi ies din gură să nu fie aşchii, ci să fie întregi, rotunde, voluminoase. În afară de Domnul Diderot, în Nepotul lui Rameauşi de profesorul Andronic în Ultima oră, toate celelalte roluri pe care le-am jucat au fost de oameni impulsivi, în niciun caz de persoane calme. Mă implic cu sufletul în tot ce fac, mă ataşez de absolut orice. Am fost foarte afectat de moartea pisicii sau a câinelui, iar dispariţia fiecărui om pe care l-am cunoscut sau cu care am lucrat reprezintă încă o rană care se aşază pe inima mea. Cred în oameni şi îi iubesc, deşi asta nu e neapărat bine, pentru că unii pot să-şi creeze mari dezamăgiri“, a mărturisit actorul.
Publicul este un organism indescriptibil care respiră odată cu tine. Tu îl faci să tragă aer în piept, să râdă, să plângă, să foşgăie sau să tacă. Dar eu nu îi dau identitate când sunt pe scenă Cel mai greu îmi este atunci când am cumpărat bilete sau am luat invitaţii pentru persoane cunoscute şi mî adresez lor atunci când joc. Atunci există puncte palpabile în sală. Marin Moraru, în cartea sa autobiografică
Marin Moraru s-a născut pe 31 ianuarie 1937, la Bucureşti. În 1961 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa Dinei Cocea, iar după-aceea a jucat pe scenele Teatrului Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (1968-1971) şi la Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale“ (1971-1974). După o perioadă în care a predat în calitate de conferenţiar universitar la I.A.T.C. Bucureşti (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“, unde este actor şi în prezent.