Vă mai amintiţi de: Ion Popescu-Gopo
0Numele său a devenit aproape o marcă. Gopo rămâne şi astăzi cel mai apreciat realizator de filme de animaţie din ţara noastră, recunoscut de asemenea pe plan internaţional. Gopo a fost primul român care a câştigat premiul „Palme d’Or“ la Cannes, în 1957, pentru scurtmetrajul de animaţie „Scurtă istorie“.
Personajul animaţiilor sale, „omuleţul Gopo", este o figură pe cât de comică, pe atât de legendară, întruchipând astăzi trofeul Gopo, în cadrul premiilor acordate anual celor mai bune producţii cinematografice naţionale.
„Gopo" este, de fapt, un acronim pe care cineastul l-a compus din cele două nume ale părinţilor săi: Gorenco, numele mamei, şi Popescu, numele tatălui. Ion Popescu s-a născut la 1 mai 1923, în Bucureşti. A lucrat mai întâi ca desenator şi caricaturist, înainte să se dedice animaţiei.
A studiat la Academia de Arte din Bucureşti, cu toate că nu a absolvit-o niciodată. La Moscova, a învăţat tehnica Disney. La începutul anilor '50, a realizat câteva animaţii sub această influenţă. Dar iată ce a mărturisit într-un interviu: „În primele mele desene animate, am încercat să-l imit pe Disney. Când am văzut că nu pot să egalez perfecţiunea lui tehnică, am început să fac filme anti-Disney.
Deci, frumuseţe - nu, culoare - nu, gingăşie - nu. Singurul domeniu în care puteam să-l atac era subiectul." Într-adevăr, marea inovaţie adusă de Gopo era la nivel dramaturgic. Prin idee s-au remarcat „Scurta istorie" şi zecile de animaţii realizate ulterior: „7 arte" (1958), „Galateea" (1957), „Homo Sapiens" (1960) sau „Pământul oamenilor" (1967), pentru a numi doar câteva.
Regizorul a abordat şi genul SF, concentrându-se cu succes tot asupra ideii şi mai puţin asupra realizării tehnice. Gopo a fost şi actor în filme proprii, precum „Faust XX" sau „O zi la Bucureşti", dar şi în filmele altor regizori, precum „O noapte de pomină" (1939, regia Ino Şahighian).
Moartea regizorului, survenită la 29 noiembrie 1989, a însemnat apusul unei ere a animaţiei româneşti, care aşteaptă să fie redeschisă.