„Umbra exilată“ a lui Norman Manea, cartea momentului în Spania: „Una dintre cele mai importante opere ale vremurilor noastre“

„Umbra exilată“ de Norman Manea, unul dintre cei mai apreciați prozatori și eseiști români, a apărut în limba spaniolă și declarată Cartea săptămânii în prestigioasa publicație „El Pais”.

Cu titlul "La sombra exiliada“, romanul a fost publicat de editura Galaxia Gutenberg, traducere de Marian Ochoa de Eribe. Apărut în Seria de autor Norman Manea a editurii Polirom, în anul 2021, Umbra exilată este un roman colaj despre un supraviețuitor al lagărelor din Transnistria, despre existența sa ulterioară într-o dictatură comunistă și exilul în America. Volumul urmează să fie tradus în italiană, franceză, germană și engleză.

Scriitorul Alberto Manguel semnează o cronică dedicată ediției în limba spaniolă a romanului în El Pais: „Opera lui Norman Manea este una dintre cele mai importante ale vremurilor noastre. Aș vrea să clarific ce vreau să spun prin asta. Prin «vremurile noastre» mă refer la perioada de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial până astăzi, epoca genocidului și a crimelor împotriva umanității. Prin «important» mă refer la o operă care își asumă statutul de transmițător al experienței și de artă conștient ambiguă. Biografia sa îi permite să-și justifice poziția de martor: la vârsta de cinci ani, Manea a fost deportat împreună cu familia lui într-un lagăr de concentrare nazist din Ucraina; s-a întors în România în 1945, a trăit acolo sub jugul comunist și abia mai târziu a reușit să emigreze în Statele Unite. În ceea ce privește stilul său, Norman oferă un fel de artă poetică negativă, opusă literaturii complice, stereotipe și dogmatic banale, «sensibilă la efecte ieftine».“ Unul dintre personajele din La sombra exilada, minunat tradus de Marian Ochoa de Eribe, o exprimă astfel: „Totuși, clișee. Lipsesc lacunele, enigma. Ambiguitatea. Ce e mai interesant, mai incitant”.

„Acest roman colaj al lui Norman Manea vorbește despre un supraviețuitor al Holocaustului și despre viața sa din timpul unei dictaturi comuniste până la plecarea în America de Nord, dar și despre prietenia care se leagă între protagonistul cărții, Nomadul Mizantrop, și Günther, exilat în Berlin și obsedat de Holocaust. Toate acestea se transformă într-o critică a societății noastre, una a spectacolului, așa cum a devenit aceasta odată cu căderea Zidului Berlinului și a Cortinei de Fier.” (Toni Montesinos, La Razon)

„Scris într-o alternanță de dialog succint și receptare poetică a lumii, înot subacvatic prin lichidul amniotic al visului, romanul lui Norman Manea se ramifică semnificativ în foarte multe direcții corelate de Sinele firav al unui personaj care devine mai evanescent cu fiecare pagină a sa, pînă la dispariția totală într-un dialog à la Bellow (asemănător cu una dintre epistolele lui Herzog) și într-un peisaj edenic menit a lega două paliere narative: în cimitirul colegiului se întîlnesc atît destinul personajului, cît și cel livresc, al lui Chamisso. Ba chiar, forînd în mai mare adîncime, se mai adaugă un palier, cel profund ficțional, al lui Peter Schlemihl. Dublul Nomadului Mizantrop este prietenul Günther, etnicul german plecat și el în Berlinul occidental, comunist convins, obsedat de vina germană, care ar suferi, prin antiteză, de frenezia realității, un om-program ce nu poate exista în lipsa acțiunii și a discursului.” (Bogdan-Alexandru Stănescu, Dilema veche)