Travelblog: „Moştenirea” comunistă a Bucureştiului, văzută prin ochii unui turist

Travelblog prezintă într-un articol relatarea unui turist străin care a încercat să descopere istoria celor mai importante locuri din Bucureşti şi care a dorit să înţeleagă semnificaţia anumitor simboluri din Capitala României.

De la primele sale cuvinte, turistul este dezamăgit de vremea bucureşteană. Deşi este vară, acesta a avut parte de o ploaie torenţială care pare să fie parte a unui tablou completat de „stilurile arhitecturale eclectice”, „apartamente cenuşii din perioada comunistă”.

Autorul susţine că România este cunoscută mai ales pentru ticăloşenia două personalităţi  decât pentru frumuseţile pe care le are. Vele două figuri istorice avute în vedere sunt: Vlad Ţepeş, personalitate mitizată de occidentali şi nu numai, iar al doilea, Nicolae Ceauşescu, un om cunoscut pentru reputaţia sa negativă. „O caracteristică pe care o putem întâlni în istoria personală a celor doi este moartea violent”, potrivit celui care prezintă propria perspectivă asupra istorie Capitalei României. .

„Moştenirile” regimului condus de Nicolae Ceauşescu par a omniprezente în Bucureşti susţine autorul articolului. Astfel, influenţa fostului secretar general al PMR, ulterior PCR, şi preşedinte al României poate fi văzută „pe străzi şi în pieţe”, în poveştile oamenilor care vorbesc de megalomania şi opresiunea fostului lider comunist. De asemenea, periodizarea la nivelul celor cu care a discutat turistul este compusă din trei etape: înainte de, în timpul sau după sfârşitul regimului comunist.

Sunt trecute în reviste numeroase momente ale vieţii cotidiene trăite de cei care au trăit perioada 1965-1989: două ore de acces la emisiunile televizate, un singur post de televiziune, lipsa libertăţii de exprimare şi propaganda regimului care prezenta „realizările sale”.

Între locurile simbolice legate de perioada comunistă, dar şi de anii ulteriori revoluţiei din 1989 sunt trecute în revistă Casa Poporului, Piaţa Revoluţiei sau sediul fostului Comitet Central.

Povestea Casei Poporului pare a-l impresiona pe autor care menţionează că a fost nevoie ca 20.000 de muncitori să lucreze timp de zece ani pentru a construi „un edificiu monstruos”. Materialele utilizate par în aceeaşi măsură să depăşească orice aşteptări. Vizita actualului Parlament l-a obosit pe turism care deşi ar fi dorit să viziteze cât mai mult din clădire, a reuşit să vadă doar 5% din edificiu. Cu toate acestea, consideră  că fosta Casă a Poporului este considerată de autor „cea mai grandioasă clădire construită în secolul al XX-lea.

Turistul  relatează modul în care i-au fost povestite evenimentele din decembrie 1989, cerinţele populaţiei care nu mai dorea continuarea unui regim de lipsuri şi în care libertatea nu exista, „un moment în care oamenii, în ciuda ameninţării cu represalii din partea Armatei şi Poliţiei” au strigat public sloganuri împotriva lui Ceauşescu.

Zilele din decembrie 1989 au fost sângeroase, însă un moment important pentru românii care au luptat pentru ideilor lor, consideră turismul.

Una din concluziile autorului este reprezentată de faptul că regimul comunist, prin construcţiile şi practicile sale au schimbat mentalitatea românilor, în continuare existând reminiscenţe ale perioadei înainte de 1989.