Svastica, simbolul norocului furat de Hitler: transformarea nedreaptă a emblemei de la „bunăstare” la „nazism”
0Astăzi, svastica este sinonimă cu fascismul şi ororile pe care le-a comis, dar simbolul are o istorie de mii de ani şi, înainte de a fi adoptat de nazişti, a fost un simbol al norocului în aproape toate culturile.
În sanscrită, svastica se traduce prin „bunăstare”. Simbolul a fost folosit de hinduşi, budişti şi jainişti vreme de secole, considerându-se că este, la origini, un simbol indian. Călătorii occidentali în Asia au fost inspiraţi de aceste conexiuni cu binele şi antichitatea, aşa că au importat simbolul şi acasă. La începutul secolului XX, se dezvoltase deja o manie a folosirii svasticii ca simbol al norocului şi binelui.
Steven Heller arată în volumul „The Swastika: Symbol beyond Redemption?” că simbolul a fost adoptat ca motiv arhitectural, fiind cel mai adesea întâlnit în publicitate.
Şi compania Coca-Cola l-a folosit. Carlsberg l-a pus pe sticlele de bere. Alte companii şi organizaţii realizau insigne pe care le împărţeau publicului gratuit. Svastica a fost folosită şi de către unităţi militare americane în timpul Primului Război Mondial şi se găsea şi pe avioanele RAF (Royal Air Force, Marea Britanie) în 1939. Dar popularitatea svasiticii a căzut brusc, în anii 1930, iar monopolul a fost acaparat de nazişti.
Folosirea svasticii de către nazişti izvorăşte din lucrările cercetătorilor germani din secolul XIX care traduceau vechi texte indiene şi care au observat asemănări între limba lor şi sanscrită. Astfel au tras concluzia că indienii şi germanii trebuie să aibă o origine comună şi şi-au imaginat o rasă de războinici albi cu puteri supraomeneşti, pe care i-au numit arieni. Apoi, această idee a fost confiscată de grupurile naţionaliste antisemitice care au făcut din svastică un simbol arian, pentru a evidenţia descendenţa antică a neamului germanic. Crucea încârligată neagră, într-un cerc alb, pe fundal roşu care alcătuia steagul naziştilor avea să devină cel mai detestat simbol al secolului XX, amintind invariabil de crimele comise în timpul celui de-al Treilea Reich.
„Pentru evrei, svastica este un simbol al fricii, al suprimării, al exterminării. Este un simbol care pe care nu îl vom putea niciodată schimba”, a declarat Freddie Knoller, un supravieţuitor al holocaustului, în vârstă de 93 de ani.
Svastica a fost interzisă în Germania la sfârşitul războiului, iar în 2007 Germania a încercat chiar – deşi fără succes – să introducă aceeaşi lege la nivelul întregii Uniuni Europene.
Foto dreapta: Urnă funerară anglo-saxonă din secolul al VI-lea, cu svastivi încrustate, expusă la British Museum (wikimedia.org)
Paradoxal, svastica este mult mai europeană decât ne-am aştepta. Cercetările arheologice au arătat că svastica este un simbol foarte vechi care nu se regăseşte numai în India antică. A fost folosită şi de vechii greci, celţi, anglo-saxoni şi unele dintre cele mai vechi exemple s-au găsit în Europa de est, de la Marea Baltică la Balcani.
Pentru a vedea cât de mult este înrădăcinată practica folosirii svasticii în Europa, un loc bun pentru a începe cercetările este Kiev, unde Muzeul Naţional de Istorie a Ucrainei are numeroase exponate sugestive. Printre cele mai preţioase se numără o mică figurină de fildeş ce reprezintă o pasăre. Confecţionată din colţi de mamut, figurina a fost descoperită în 1908, într-un sit arheologic datând din paleolitic, la Mezin, în apropiere de frontiera cu Rusia. Pe pieptul păsării sunt gravate mai multe svastici intersectate. Acesta este cel mai vechi model cu svastici descoperit în lume şi a fost datat cu radiocarbon ca fiind veche de 15.000 de ani. Pasărea a fost găsită alături de mai multe obiecte de formă falică, ceea ce indică faptul că svastica era un simbol al fertilităţii. În 1965, paleontologul Valentina Bibikova a descoperit că acest model cu svastici de pe pieptul păsării este foarte asemănător cu modelul natural ce apare pe o secţiune transversală de fildeş.
Citeşte continuarea pe historia.ro